Yuval Noah Harari: Cum va arăta omul secolului XXI post-coronavirus. Apariția unei clase muncitoare inutile


Distribuie articolul

Istoricul și filozoful Yuval Noah Harari explică într-un interviu recent pentru Deutsche Welle modul în care deciziile pe care le luăm astăzi cu privire la COVID-19 ne vor schimba viitorul. Potrivit filozofului, autor al volumelor „Sapiens”, „Homo Deus” și „21 de lecții pentru secolul XXI”, cel mai mare pericol în acest moment nu este virusul în sine. Omenirea are toate cunoștințele științifice și instrumentele tehnologice pentru a învinge virusul. Problema cu adevărat majoră este lupta cu propriii demoni, cu propria noastră ură, lăcomie și ignoranță. În aceste timpuri cu atât mai important este ca oamenii să discearnă adevărul în mijlocul tuturor teoriilor conspirației, mai spune Yuval Harari.

Istoricul și filozoful Yuval Noah Harari

În ceea ce privește pericolul instalării sistemelor de supraveghere care să ne zguduie civilizația, Yuval Harari consideră că nu este complet în afara controlului nostru, cel puțin într-o democrație.

„Votăm în favoarea anumitor politicieni și a partidelor care fac politicile publice. Deci, avem un oarecare control asupra sistemului politic. Chiar dacă nu au existat alegeri în această perioadă, politicienii răspund în continuare la presiunea publică. Dacă publicul este îngrozit de epidemie și dorește ca un lider puternic să preia controlul, atunci îi permite unui dictator mult mai ușor să facă exact asta, să preia controlul. Dacă, pe de altă parte, publicul pune presiune când un politician merge prea departe, atunci tot publicul poate opri evoluțiile cele mai periculoase”, spune istoricul.

Încrederea în aceste momente se creează pe baza experiențelor trecute, mai spune Yuval Harari în interviul pentru DW.

„Dacă avem politicieni care ne-au mințit ani la rând, atunci avem mai puține motive să avem încredere în ei în această stare de urgență. În al doilea rând, cel mai bine este să punem întrebări despre teoriile pe care oamenii ni le expun. Dacă cineva vine cu o teorie a conspirației despre originea și răspândirea coronavirusului, cereți acestei persoane să vă explice ce este un virus și cum cauzează boala. Dacă persoana nu are habar de asta, ceea ce înseamnă că nu are cunoștințe științifice de bază, atunci nu credeți nimic altceva din ce această persoană vă spune despre epidemia de coronavirus. Nu aveți nevoie de doctorat în biologie. Dar ai nevoie de o înțelegere științifică de bază a tuturor acestor lucruri.

În ultimii ani, am văzut diverși politicieni populiști atacând știința, spunând că oamenii de știință sunt niște elite distanțate de oameni, spunând că lucrurile precum schimbările climatice sunt doar o farsă, că nu ar trebui să le credem. Dar în acest moment de criză, vedem că oamenii au încredere în știință mai mult decât în orice.

Sper să ne amintim acest lucru nu numai în timpul acestei crize, ci și odată terminată criza. Să avem grijă să le oferim elevilor o educație științifică bună despre ce sunt virușii și ce înseamnă teoria evoluției. Și, de asemenea, să ne amintim că, atunci când oamenii de știință ne avertizează asupra schimbărilor climatice și colapsulsui ecologic, de exemplu, avertismentele trebuie privite cu aceeași seriozitate pe care o avem acum față de avertismentele despre epidemia de coronavirus”, declară istoricul.

Ori de câte ori se amplifică măsurile de supraveghere a cetățenilor, spune Harari, acestea ar trebui să meargă întotdeauna mână în mână cu o supraveghere a guvernului. În această criză, guvernele cheltuie sume enorme de bani. În SUA, de exemplu, nu mai puțin de două trilioane de dolari. În Germania, sute de miliarde de euro etc. În calitate de cetățeni, precizează Yuval Harari, ar trebui să vrem să știm cine ia deciziile și unde se duc banii. Banii sunt folosiți pentru salvarea marilor corporații care au avut probleme și înainte de epidemie din cauza deciziilor greșite ale managerilor lor? Sau banii sunt folosiți pentru a ajuta întreprinderile mici, restaurantele și magazinele și alte lucruri de acest fel?

„Dacă un guvern este atât de dornic să aibă mai multă supraveghere, supravegherea ar trebui să se întâmple în ambele direcții. Și dacă guvernul spune că este prea complicat să facă disponibile toate tranzacțiile financiare, atunci spuneți: Nu, nu este prea complicat. În același mod în care puteți crea un sistem uriaș de supraveghere pentru a vedea unde merg în fiecare zi, ar trebui să fie la fel de ușor să creezi un sistem care să arate ceea ce faci cu banii mei din impozite și taxe”, consideră istoricul.

Acest lucru ar funcționa dacă ne dorim ca puterea să nu o acumuleze o singură persoană sau o singură autoritate.

„Supravegherea la suprafață monitorizează ceea ce faci în lumea exterioară, unde mergi, pe cine întâlnești, ce urmărești la televizor sau ce siteuri web vizitezi online. Nu îți intră sub piele. Supravegherea sub piele monitorizează ce se întâmplă în interiorul corpului. Începe cu lucruri precum temperatura, dar apoi poate trece la tensiunea arterială, la ritmul cardiac, la activitatea creierului. Și odată ce este posibil acest lucru, puteți afla mai multe despre oameni ca niciodată.

Poate fi creat un regim totalitar care nu a existat niciodată înainte. Dacă știi ce citesc sau ce urmăresc la televizor, asta vă oferă o idee despre gusturile mele artistice, opiniile mele politice, personalitatea mea. Dar este încă o supraveghere limitată. Acum gândiți-vă că îmi puteți monitoriza efectiv temperatura corpului sau tensiunea arterială și frecvența cardiacă, în timp ce citesc un articol sau când urmăresc o emisiune online sau la televizor. Atunci poți să știi ce simt în fiecare moment. Acest lucru ar putea duce cu ușurință la crearea de regimuri totalitare distopice.

Nu este inevitabil. Putem opri lucrul acesta să se întâmple. Însă, pentru a nu se întâmpla, trebuie să ne dăm seama în primul rând de pericol și, în al doilea rând, să fim atenți la ceea ce permitem să se întâmple această criză”, consideră Yuval Harari.

Care este imaginea despre omul secolului XXI în viziunea autorului volumului de succes „Sapiens. Scurta istorie a omenirii”. În opinia lui Yuval Harari, totul depinde de deciziile pe care le luăm acum.

„Pericolul unei clase inutile este destul de îngrijorător din cauza crizei economice actuale. Acum vedem o creștere a automatizării, vedem că roboții și calculatoarele înlocuiesc oamenii în tot mai multe locuri de muncă în această criză. De ce? Pentru că oamenii sunt blocați în casele lor și se pot infecta, pe când roboții nu pot. Nu ar fi exclus ca anumite țări să decidă că industriile pot reveni acasă, în loc să se bazeze pe fabricile deschise în altă parte. Așadar, ar putea părea că, atât din cauza automatizării, cât și a deglobalizării, în special țările în curs de dezvoltare care se bazează pe forță de muncă ieftină, să vedem brusc o clasă imensă și inutilă de oameni care și-au pierdut locurile de muncă, deoarece aceste locuri de muncă au fost automatizate sau mutate în altă parte.

Și același lucru se poate întâmpla și în țările bogate. Această criză provoacă schimbări extraordinare pe piața muncii. Oamenii lucrează de acasă. Oamenii lucrează online. Dacă nu suntem atenți, aceasta ar putea duce la prăbușirea forței de muncă organizate, cel puțin în unele sectoare ale industriei. Dar nu este inevitabil. Este o decizie politică. Putem lua decizia de a proteja drepturile forței de muncă din țara noastră sau din întreaga lume, în această situație. Guvernele acordă planuri de salvare industriei și corporațiilor. Acestea pot condiționa protejarea drepturilor angajaților lor. Deci totul ține de deciziile pe care le luăm.

Cred că viitorii istorici vor vedea acest lucru ca un moment de cotitură în istoria secolului XXI. Dar direcția în care mergem depinde de deciziile noastre. Nu este inevitabilă”, concluzionează Yuval Noah Harari.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te