Social media – model de relaţionare reală sau exhibare socială?


Distribuie articolul

Ce obsedează omul contemporan? Oare aflarea identităţii personale, cunoaşterea de sine sau exhibarea, inventarea unei identităţi plurale, care ţine mai curând de imaginaţie, joc, defulare psihică ori respingere a tradiţiilor?

Societatea a devenit un spectacol, iar scena nu mai este ocupată nici de individul pierdut în colectivitate, nici de cel modern, izolat sau alienat, ci de individul dornic de vizibilitate, sedus de succes, acaparat de dorinţa de a performa.
Se pare că, în ultimii zece ani, nimic nu a contribuit la această realitate mai mult decat apariţia şi dezvoltarea social media. Fenomenul a creat un nou tip de influenţatori, oameni simpli au devenit voci, sunt create relaţii intense sau efemere, un nou model de structură socială, populată de o mulţime de experienţe personale şi biografii, cu o diversitate de medii educaţionale şi zone geografice.

Societatea a evoluat în direcţia expunerii vieţii în faţa publicului digital, numit de scriitorul Walter Kirn “o masă necontrolată de Big Brothers echipaţi cu dispozitive la care Orwell acum 60 de ani nici n-ar fi visat, ale căror telefoane inteligente, tablete şi miliarde de alte dispozitive similare pun în mâinile noastre mai multe instrumente de supraveghere şi localizare decât a avut la dispoziţie întregul regim totalitar imaginat de Orwell în romanul 1984”.
Dacă romanul lui George Orwell părea că transpune cadre de neconceput, transparenţa prezentului confirmă reversul viziunii respective. Astfel, în timp ce în lumea orwelliană, personajele erau supravegheate conştient şi constant, iar exprimarea era o crimă, utilizatorii social media sunt supravegheaţi inconştient şi aleatoriu, iar lipsa exprimării în online este de neimaginat.

În realitate, oamenii nu sunt făcuţi să trăiască în public, dar social media poate susţine nevoia de atenţie, de altfel dezirabilă până la un punct. Social media este astăzi modul major de existenţă: aici se comunică de la egal la egal, aici se creează relaţiile, se colaborează, se împărtăşesc opinii, aici apar în mod spontan comunităţi de interese, aici iau naştere publicuri dinamice şi volatile care deţin puterea, aici se conturează identităţi şi se gestionează profiluri personale.
Mutarea centrului de greutate pe aceste sisteme ridică o serie întreagă de probleme referitoare la viitorul comunicării şi al relaţionării, impunând atât reconceptualizarea proceselor tradiţionale, cât şi identificarea unor modalităţi noi de agregare şi mobilizare.

Încă de la intrarea în scenă – Blogul (1999), Wikipedia (2001), Myspace (2003), Facebook (2004), Flickr (2004), Youtube (2005), Twitter (2006) – şi-au propus valorificarea conceptului de „cultură participativă” şi au adoptat sloganuri promoţionale, toate centrate pe implicarea utilizatorului pentru scopul final – “o lume mai deschisă, mai transparentă” – “Do no evil” (Google), “Making the web more social” (Facebook), “Share your pictures and watch the world” (Flickr-Yahoo).

Premisele acestei schimbări au fost evoluţiile tehnologice fără precedent – conexiuni de de mare viteză, pagini interactive, gadget-uri, reacţii rapide, posibile până la acel moment doar în cadrul aplicaţiilor locale.
Nu consumul, ci realizarea şi distribuirea de conţinuturi proprii a devenit noul ţel. Noile tendinţe s-au dezvoltat într-un ritm incredibil, ceea ce a impus, în mod justificativ, conceptul de web participativ, iar „auto-comunicarea în masă” a devenit caracteristica cea mai pregnantă.

În trilogia sa asupra erei informaţionale, Manuel Castell sintetizează motivul pentru care noţiunea de „societate a reţelelor” i se pare un termen adecvat pentru a defini societatea actuală: „Reţelele formează noua morfologie socială a societăţilor noastre, iar diseminarea logicii relaţionării transformă în mod semnificativ modul de funcţionare şi rezultatele proceselor de producţie, experienţa, puterea şi cultura. Este adevărat că reţelele – ca o formă de organizare socială – au existat şi în alte timpuri şi spaţii, însă noua paradigmă bazată pe tehnologia informaţiei creează baza materială pentru ca această formă să se răsfrângă asupra întregii structuri sociale şi să o pătrundă”.
Şi, la fel ca mai toate revoluţiile, pentru că mulţi compară schimbările de la ora actuală cu cele generate de revoluţia industrială, care a marcat profund toate domeniile vieţii, „ascensiunea societăţii reţelelor” aduce cu sine un grad mare de nesiguranţă, fiind percepută de cei mai mulţi oameni ca o dezordine meta-socială, respectiv ca o succesiune automatizată şi aleatorie de evenimente.

Căci nu poţi să nu vezi că social media sunt fără doar şi poate sisteme automate care controlează şi manipulează conexiuni, iar filozofia brandurilor consacrate, Facebook, Google, Youtube, de a face internetul mai social, a condus vizibil la tehnicizarea societăţii.

Ce înseamnă relaţia în mediul online? Nu este cumva dată de un număr – numărul de like-uri, share-uri, click-uri? Nu cumva, în final, accesarea unui buton arată ceea ce prietenii aud, citesc, privesc, iubesc?
Statistic, mai bine de un sfert dintre persoanele care socializează pe Internet mint cu privire la numele lor, iar una din cinci are regrete cu privire la o acţiune de-a lor în mediul online. Nu poţi să nu te întrebi ce şanse are relaţia a doi oameni care se cunosc într-un spaţiu virtual? Cât de reali sunt ei, cât de reale sunt trăirile lor?

Aşadar, bula din social media începe să crească şi, probabil se va desumfla cu un ecou răsunător. Cum rămâne atunci cu viitorul? Nimeni nu ştie exact. Nici măcar Mark Zuckerberg (fondator & CEO Facebook) sau Larry Page (fondator & CEO Gooogle) nu cunosc răspunsul. Pentru simplul fapt că mâine s-ar putea să se schimbe total regulile jocului. Să apară o nouă tehnologie. Sau un nou fenomen.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te