Sfidând Karma. Sfârșit de aprilie 2021, în India. Text de Mihaela Gligor


Distribuie articolul

Text de Mihaela Gligor, director al Cluj Center for Indian Studies, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

Din 2007 încoace, India e parte a vieții mele. Dacă la prima vizită știam câte ceva despre India, mai ales din scrierile lui Mircea Eliade, în decursul acestor ani am învățat foarte multe lucruri despre cultura și istoria acestei țări incredibile și am ajuns să-i prețuiesc arta, religiile și literatura. Și, poate cel mai important, i-am îndrăgit oamenii. Indiferent de religie sau zona în care trăiesc, oamenii Indiei au ceva remarcabil. Sunt calzi și binevoitori. De altfel, ei sunt puterea lăuntrică a Indiei, cum bine remarca fostul președinte indian Abdul Kalam. Am mulți prieteni în India și cu fiecare vizită numărul lor a crescut.

„Oamenii mei“, cum îmi place să îi numesc, sunt profesori, studenți, jurnaliști, autori indieni de succes, medici, vânzători de fructe, ajutoare în restaurant sau rikshawala. Sunt oameni în care am încredere și pe mâna cărora mă las când ajung acolo, oameni pe care îi recomand celor care călătoresc în India. Oameni pe care îi iubesc. Și mă doare să știu că oamenii mei suferă acum.

Imagine din Mumbai unde nu mai există stocuri de vaccin/Foto: Francis Mascarenhas/Reuters

Sfârșit de aprilie 2021. Cea mai mare democrație a lumii a fost înfrântă de Covid-19. De câteva zile, canalele de știri din întreaga lume prezintă imagini sfâșietoare din India. New Delhi, una din cele mai mari metropole ale lumii, își arde morții în stradă. În Calcutta, fiecare familie are cel puțin un bolnav, în cel mai fericit caz. În Mumbai, oamenii stau închiși în case, de teamă că s-ar putea îmbolnăvi.

India, așa cum o știam și iubeam cu toții, s-a schimbat peste noapte. Zâmbetele largi de pe fețele oamenilor au fost înlocuite de șiroaie nesfârșite de lacrimi. Karma Indiei s-a schimbat, radical, peste noapte. Guvernul e depășit de situație. Neputința e la ordinea zilei. La fel și sfidarea regulilor de distanțare socială. La începutul lunii aprilie, la Haridwar, în nordul Indiei, milioane de hinduși au participat la cel mai mare pelerinaj religios din lume. În altă parte a țării, în câteva orașe din Bengal, alte milioane de oameni s-au reunit pentru mitinguri electorale. Și nimeni nu a părut să vadă că în tot acest timp, peste tot în India, oamenii au murit și criza sanitară s-a adâncit.

În Delhi, orașul indian cel mai afectat, familiile – hinduse, budiste, musulmane, creștine, jaine și sikh, deopotrivă – se luptă să supraviețuiască, în timp ce infrastructura medicală se deteriorează pe zi ce trece. E o lipsă acută de paturi, oxigen și medicamente. Oamenii se ajută între ei, așa cum pot, însă de cele mai multe ori sunt neputincioși în fața dușmanului nevăzut.

Guvernul promite ajutoare de urgență, însă sute de oameni mor pe caldarâm, în fața spitalelor, zi de zi. Cimitirele și crematoriile orașului s-au umplut de cadavre. La crematoriul Seemapuri, focurile ard fără încetare. Nori groși de fum plutesc în aer și acoperă întreaga zonă. Corpurile sosesc aproape la fiecare jumătate de oră. Morții, înfășurați în folii de plastic, își așteaptă rândul. Familiile, aflate încă în stare de șoc, aprind rugurile funerare ale celor dragi întrebându-se, uneori cu voce tare, dacă ar fi putut face ceva pentru a-i salva. Delhi este o adevărată cameră a ororilor și fiecare zi aduce cu sine un nou număr record de cazuri.

Mulțimea de oameni de la festivalul Kumbh Mela în Haridwar la începutul lunii/Foto: Anushree Fadnavis/Reuters

Jitender Singh Shunty se ocupă cu supravegherea incinerărilor la Seemapuri. „Nu sunt sigur dacă voi supraviețui“, a declarat el pentru un ziar local. „Prietenii mei pleacă din Delhi. Spun că nu mai pot locui aici. Nu cu atâta durere“. Shunty a incinerat o întreagă familie în decurs de o zi. „Mi se rupe inima!“ Zgomotul strident al unei ambulanțe îl anunță că a sosit un nou corp. Ciclul continuă.

Într-un interviu exclusiv pentru CNN, Sundar Pichai, CEO Google, unul dintre cei mai renumiți indieni din lume, a declarat că este „sfâșietor“ să asistăm la impactul devastator al pandemiei asupra Indiei, care se confruntă cu cel mai grav focar de coronavirus din lume. „India merită atenția noastră chiar acum“, a mai spus Pichai.

Barkha Dutt este una dintre cele mai bune și respectate jurnaliste ale Indiei și editorialist pentru The Washington Post. Zilele trecute și-a pierdut tatăl, răpus de Covid-19. La doar câteva ore de la incinerarea părintelui său, Barkha a avut puterea să povestească despre greutățile pe care ea și familia ei le-au îndurat: lipsa unui loc la ATI pentru tatăl bolnav, lipsa oxigenului, lipsa locului de incinerare. Și Barkha face parte din pătura înaltă a societății indiene, cum ea însăși recunoaște. Are prieteni ce lucrează în spitale, însă cu toate acestea nu a putut face nimic pentru a-și salva tatăl. „Dacă eu nu am reușit, cum ar putea reuși cei săraci?“, se întreabă ea. „Dacă criza Covid va continua să erupă în India, va lovi lumea, mai devreme sau mai târziu“, avertizează jurnalista.

Un mire infectat cu Covid-19 a participat la ceremonia religioasă a căsătoriei purtând costum de protecție. „Viața merge înainte în India“, mi-a scris prietenul meu Santosh Kr. Singh, profesor de sociologie în Chandigarh, alături de linkul cu știrea. E o încercare, disperată, de a recăpăta controlul asupra propriei vieți, când viața însăși pare să sfârșească în moarte. Niciodată linia dintre viață și moarte nu a fost atât de subțire în India. Și niciodată nu a fost învăluită în frică. O frică teribilă că moartea îi va găsi nepregătiți și viața lor se va sfârși înainte să apuce să însemne ceva. În ultimele zile, uniți în fața durerii și a neputinței, indienii parcă au uitat de celebrele lor filosofii, de Moksha, eliberarea din ciclul infinit de morți și reîncarnări și de Samsara, ciclicitatea nesfârșită a existenței, ce are la bază formula naștere-moarte-renaștere. În zilele din urmă, frica și moartea sunt realitățile absolute în India.

Anuradha Roy, autoarea romanului Toate viețile pe care nu le-am trăit, tradus la sfârșitul anului trecut la Editura Humanitas, mi-a scris că a părăsit Delhi-ul.

„Suntem departe de Delhi, dar prietenii și familia ne țin treji noaptea, îngrijorându-ne pentru ei. Și aici cazurile urcă exponențial. Amândoi suntem vaccinați și trăim destul de izolați. Să vedem cum va fi, deoarece multe persoane vaccinate au fost infectate“.

În Calcutta, mulți profesori și prieteni de la Jadavpur University sunt izolați la domiciliu, cu Covid-19. Majoritatea s-au vaccinat și din acest motiv, spun ei, au o formă ușoară. Se îngrozesc, însă, de ce se întâmplă la Delhi.

În fața Ambasadei României din Delhi/Foto: Paul Sezonov

În mijlocul acestui coșmar, Daniela Țane, noul ambasador al României în India, abia și-a preluat misiunea. Am întrebat-o cum a regăsit Delhi-ul și din răspunsul ei îmi dau seama că orașul a rămas, într-un fel, fără suflet.

„Am revenit în India după 17 ani, timp în care am lucrat în multe țări, majoritatea africane. N-am apucat să îmi dau seama cât mi-a fost de dor. India rămăsese, oricum, o părticică din mine, contribuind la evoluția mea ca ființă umană. Am iubit mult Delhi-ul, în care am petrecut patru ani bogați, frumoși. L-am regăsit schimbat. Modernizat, fără doar și poate. Doar enclava diplomatică din vechiul centru al capitalei coloniale a rămas încremenită în timp. Însă, în mod surprinzător, metropola în care am revenit de câteva zile este aproape pustie. Mașini puține, pentru deplasări esențiale. Autobuze răzlețe. Câte o auto-ricșă sau un scuter, câte un biciclist. În cartierul ambasadei se plimbă, cuminți, niște vaci cu viței. Pe stradă trec de dimineață vânzătorii ambulanți de fructe și legume, trăgând după ei cărucioare mari, pline. Clienții sunt însă rari. Oamenii stau speriați în case, evitând, pe bună dreptate, deplasările. Probabil urmăresc îngroziți, la televizor, dramele în desfășurare din spitale sau din fața spitalelor.

Oamenii mor pe capete, mulți din lipsă de oxigen sau de locuri în spitale. Durerea plutește în aer. Câmpurile de cremație sunt pline. O parcare din Delhi a fost transformată în crematoriu în aer liber. Citeam în ziarul de azi (miercuri, 28 aprilie) că s-a terminat lemnul pentru arderea morților și trebuie adus lemn din statele învecinate. Forfoteala permanentă a orașului acestuia, viața plină de miresme și culoare, mulțimile pitorești au dispărut, s-au închis în fața grozăviei pe care o trăim aici, acum, cu toții. În aerul fierbinte, sub soarele incandescent, suntem învăluiți perfid de aburul morții. În absența zgomotului permanent al traficului nebunesc din oraș, al vacarmului claxoanelor, apare mult mai vizibilă viața sălbatică a orașului. Popoare de maimuțe și de papagali verzi, vulturi și șoimi, miriade de păsări ciripesc vesel în continuu, nestingherite, nepăsătoare la dramele umane. Delhi-ul a devenit, dintr-o dată, asemenea unui parc tropical.

România și-a manifestat solidaritatea cu India, trimițând un zbor umanitar (constând din butelii de oxigen, concentratoare și alte materiale medicale) care va ajunge aici în două zile (vineri, 30 aprilie). În Săptămâna Mare, ceea ce mai putem face pentru poporul indian atât de greu încercat este să ne rugăm. Și să sperăm că virusul ucigaș va putea fi cumva, dacă nu stopat imediat, măcar încetinit de măsurile drastice luate de autorități.“

Iuliana Das, președinta Centrului Cultural „Rabindranath Tagore“ România, ce se ocupă de organizarea Namaste India, festivalul culturii indiene, e la Mumbai. Am întrebat-o cum e acolo.

Noi suntem bine, momentan. Stăm în casă tot timpul (eu, cel puțin). Piețele și magazinele alimentare sunt deschise doar dimineața, până la ora 11. Din acest motiv, piețele devin aglomerate și nu există polițiști să impună reguli de distanțare. În weekend e lockdown complet, nu poți să mergi să te aprovizionezi. Se pot face comenzi online de la supermarketuri și ridica din zonele de pick-up sau de la parterul blocului. La piață și în toate magazinele există posibilitatea să plătești cu telefonul mobil, pentru a evita contactul cu banii. Plățile cu mobilul au prins avânt în perioada pandemiei și orice comerciant, cât de amărât, are această opțiune“.

Dar Mumbai-ul, centrul industriei Bollywood, se pregătește de ce e mai rău. Un gropar din Mumbai sapă necontenit gropi. Deși este mijlocul Ramadanului, Kamruddin i-a povestit unui reporter Reuters că slujba sa grea și vremea fierbinte (sunt peste 40 de grade în India) l-au împiedicat să postească. „Munca mea este foarte grea“, a spus el. „Mi-e sete. Toată ziua sap morminte, îngrop cadavre și să le acopăr cu pământ. Cum aș putea să postesc?“ Cu toate acestea, credința lui Kamruddin îi dă putere și nu așteaptă în curând vreun ajutor de la guvern. “Încrederea în moscheea noastră este foarte puternică”, a adăugat el. „Guvernul nu ne va da nimic. Nici nu vrem nimic de la guvern.“

Pe rețelele de socializare, vedete precum Priyanka Chopra sau Shah Rukh Khan cer comunității globale să doneze fonduri pentru a ajuta India, care „sângerează“.

Fotografia de mai jos este printre ultimele pe care le-am făcut în New Delhi, anul trecut, în 4 martie 2020, înainte să izbucnească coșmarul numit Covid-19. Era dimineață, în jur de ora 9, în ultima mea zi în India, când m-am aventurat, de una singură, în Paharganj, să cumpăr șaluri, ceai și mirodenii. Trecând prin dreptul gării centrale a orașului, mi s-a părut interesant să fac fotografia asta. Nu-mi închipuiam că va veni o zi când orașul va fi, cu adevărat, închis.

Gara centrală, Delhi, 4 martie 2020/Foto: Arhiva personală Mihaela Gligor

Gara centrală, Delhi, 4 martie 2020/Foto: Arhiva personală Mihaela Gligor

De câteva zile vorbesc, zilnic, cu prietenii mei din Delhi, Calcutta și alte orașe. Sunt, cu toții, speriați. Mulți au avut Covid-19. Alții au rude și prieteni care au, acum, boala. În familia unui bun prieten din Delhi sunt patru bolnavi! Altul și-a pierdut tatăl.

În ultimele 24 de ore, India a înregistrat 379.257 de îmbolnăviri, un nou record global absolut, în timp ce 3.645 de persoane au decedat, ca urmare a îmbolnăvirii cu Covid-19. Experții sunt însă de părere că cifrele reale sunt mai mari.

Karma, conceptul filosofico-religios prin care nicio acțiune nu rămâne fără urmare, e tot mai amintit când vine vorba de India acestor zile. Oare va reuși India să-și sfideze Karma? Va renaște spiritul indian din cenușa purtată de vântul amiezii fierbinți peste Delhi? Sper. Din tot sufletul. Nu este nevoie de o adâncă profunzime spirituală pentru acest tip de renaștere, ci doar de o fărâmă de umanitate îndreptată, acum, spre India; de un efort global prin care ciclul Covid-19 să fie întrerupt.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te