Raport despre educația din timpul pandemiei. Răspunsuri la criza nesfârșită a sistemului educațional românesc


Distribuie articolul

În contextul pandemiei de SARS-CoV-2, experți de la SNSPA au realizat un studiu privind starea educației și efectele pandemiei. Analiza pornește de la constatarea absenței în spațiul public a unor dezbateri despre viitorul sistemului educațional într-un moment de mari provocări.

Autorii își propun două obiective: analiza stării de fapt, a condițiilor în care viitoarele politici publice în domeniul educației urmează a fi implementate și elaborarea de recomandări și propuneri fundamentate pe constatările rezultate în urma analizei.

În raport se precizează că analiza stării de fapt a fost realizată pe următoarele dimensiuni:

  • Inegalitatea de șanse la educație, identificată drept „una dintre provocările fundamentale ale sistemului de învățământ românesc”.
  • Competențele digitale și trecerea la sistemul online de predare – învățare în legătură cu care autorii spun că dezvăluie „o imagine generală a dificultăților asociate cu trecerea la învățământul desfășurat exclusiv în mediul online”.
  • Condițiile sanitare în unitățile școlare din România, reamintind că datele publice oficiale arată că 30% dintre unitățile școlare din România nu dispun de grupuri sanitare în incinta școlii.
  • Supraaglomerarea unităților școlare reprezintă o altă provocare majoră pentru implementarea unor măsuri care să prevină răspândirea SARS–CoV–2.

Dintre propunerile formulate în raport, prima se referă la anularea Evaluării naționale și Examenului de bacalaureat pentru acest an școlar. O altă propunere redescoperă măsuri care vizau până acum comunitățile puternic defavorizate și anume asigurarea accesului universal la servicii medicale minimale la nivelul unităților școlare. Reactivarea și extinderea rețelei de mediatori sanitari cel puțin, într-o primă fază, în comunitățile aflate în risc de sărăcie. De asemenea, o altă propunere se referă la susținerea cadrelor didactice pentru dobândirea unui nivel de bază al competențelor tehnice și de tehnologia informației necesare utilizării instrumentelor on-line.

Am stat de vorbă cu Sebastian Țoc, unul dintre autorii raportului, pe tema măsurilor actuale privind restricțiile din educație, menținerea școlilor închise fiind contestată de unele voci publice. „Ceea ce autoritățile au făcut și noi considerăm că este o măsură corectă”, explică Sebastian Țoc, „a fost să interzică accesul fizic în clădirile școlilor. Anul școlar continuă, doar că prin activități la distanță. Anul școlar se va încheia, mediile vor fi încheiate, iar elevii vor progresa în anul următor și își vor obține diplomele necesare.

Accesul fizic în clădirile școlilor nu este posibil în prezent”, crede Sebastian Țoc, „din cauza riscului foarte mare de răspândire a virusului în spațiile școlare închise. Ceea ce argumentam este că, poate că unele unități școlare au condițiile, sau poate că unii părinți au resursele materiale necesare să susțină implementarea unor măsuri de igienă, dar la nivel de sistem acest lucru nu este posibil. În România, ca peste tot în lume, dreptul la educație este universal. Nu putem susține deschiderea unor școli și menținerea închisă a altora, doar pentru ca unii oameni au bani să cumpere săpun, iar alții nu. De aceea, am propus unele măsuri care, în mod realist, pot fi implementate până în luna septembrie, astfel încât școlile să poată fi redeschise în anul școlar viitor. Printre aceste măsuri am prevăzut: asigurarea condițiilor igienice și sanitare la nivelul tuturor școlilor, asigurarea de materiale sanitare gratuite pentru elevi, cadre didactice și personalul administrativ, stabilirea unui protocol clar cu DSP-urile pentru stabilirea procedurilor în cazul unei posibile infecții la nivelul unității școlare. Repetăm, aceste servicii și măsuri trebuie să fie universale la nivelul sistemului educațional, pentru a garanta respectarea dreptului fundamental la educație al tuturor copiilor”.

În ceea ce privește procesul de „mutare” a educației în mediul online, autorii spun că, timp de o lună de zile (din care două săptămâni au fost oficial „vacanță școlară”, în perioada 6-21 aprilie nefiind programate cursuri), Ministerul Educației nu a comunicat nicio decizie privind derularea activităților educaționale, în contextul suspendării acestora în varianta clasică. Singura „intervenție” a Ministerului a fost, în această perioadă, o „Scrisoare adresată cadrelor didactice din învățământul preuniversitar” datată 30 martie, care nu este însă un document de „politică educațională”.

Autorii raportului au presupus că, în perioada 16 martie-21 aprilie, activitățile didactice s-au desfășurat în funcție de bunăvoința profesorilor, ad-hoc, fiind condiționate de accesul la resurse proprii (al cadrelor didactice și ale familiilor elevilor) precum laptop/tabletă/telefon mobil, o conexiune la internet și de nivelul competențelor digitale deținute de aceștia (nu au existat decizii unitare nici la nivelul școlilor în absența unei infrastructuri digitale care să poată fi folosite, în aceeași școală unele cadre didactice au derulat activități educaționale online, altele s-au limitat la transmiterea de mesaje prin intermediul aplicațiilor de mesagerie).

Nivelul competențelor de tehnologia informației ale cadrelor didactice din învățământul preuniversitar nu poate fi evaluat, constată raportorii, în condițiile în care doar 4% din totalul cursurilor de formare organizate de Casele Corpului Didactic în perioada 2013-2018 au vizat dezvoltarea competențelor digitale/utilizarea TIC în procesul de predare – învățare – evaluare. Potrivit unui studiu realizat la Iași, principala resursă pe care cadrele didactice au accesat-o a fost propria experiență anterioară în utilizarea instrumentelor de învățare on-line, invocată de 82% dintre respondenți, și nu o pregătire specifică în acest scop.

Ca atare, în această perioadă, de dinaintea vacanței de Paști, organizarea ad-hoc a educației la distanță a presupus în cvasi-totalitate (91% dintre răspunsuri) utilizarea aplicațiilor de transmitere a mesajelor scrise sau a imaginilor (de  exemplu – WhatsApp), convorbiri telefonice directe între cadrele didactice și elevi, diferite site-uri cu conținut educațional și, abia pe ultimele locuri, platformele care permit organizarea conținutului educațional într-un format dedicat acestui mod de interacțiuni în procesul educațional (moodle, Google Classroom, etc.) sau platformele care permit conferințe video cu un număr ridicat de utilizatori (Webex sau Zoom).

Considerăm că ar trebui realizată o evaluare a competențelor digitale / utilizarea TIC în procesul de predare învățare – evaluare”, precizează în continuare, pentru Sinteza, Sebastian Țoc, „diferențiat pentru fiecare nivel de învățământ, în special pentru adaptarea conținuturilor și activităților didactice la cerințele instrumentelor on-line. În funcție de rezultatele evaluării se pot furniza de servicii de mentorat, tutoriat specializat pe diferite nivele de dificultate și pentru nivele de învățământ cu scopul dezvoltării de abilități digitale specifice, nu e suficient sa știi sa folosești un computer si un program de comunicare cu elevii. „În ceea ce privește accesul elevilor la infrastructura digitală, Ministerul Educației, eventual în parteneriat cu autoritățile publice locale, trebuie să își asume responsabilitatea pentru dotarea gospodăriilor cu conexiune la internet, laptop / computer personal / imprimantă (sau telefon mobil/tabletă, deși argumentăm în raport că un laptop este mai util în contextul învățării online) – acestea sunt elemente minimale prin care este asigurat accesul gratuit la educație pentru toții elevii”, mai adaugă Țoc.

În capitolul care descrie condițiile sanitare din unitățile școlare din România, autorii constată că accesul la apă curentă, săpun, canalizare, existența serviciilor de salubrizare adecvate, existența unor grupuri sanitare interioare clădirii, cu evacuare a dejecțiilor cel puțin într-o fosă septică, „ar trebui să devină o normă minimă” care să asigure igiena zilnică a elevilor și cadrelor didactice ale școlii. Aceasta, pentru că, potrivit unei analize din anul 2019 privind evaluarea condițiilor igienice și sanitare din unitățile pentru ocrotirea, educarea și instruirea copiilor și tinerilor, „numeroase unități de învățământ nu respectă prevederile legislației”.

În ceea ce privește problematica supraaglomerării unităților școlare, în România, 10%  dintre  unitățile  școlare sunt supra-aglomerate, numărul  locurilor disponibile fiind insuficient prin raportare la populația teoretică de vârstă școlară. Școlile din mediul urban sunt mai afectate de această provocare, aproximativ 14% dintre școlile din mediul urban fiind supraaglomerate. O situație cu totul particulară este evidentă la nivelul municipiului București, acesta reprezentând zona cea mai extinsă în care există o majoritate absolută a unităților școlare supraaglomerate.

 

Măsuri de răspuns în Europa

Răspunsul țărilor europene în contextul pandemiei de SARS-CoV-2 a fost aproape în unanimitate de închidere a școlilor, în încercarea de a opri răspândirea bolii, continuarea activității având loc în cele mai multe cazuri exclusiv online.

De asemenea, numeroase țări au închis școlile pe termen nedefinit. Restul au preconizat închiderea școlilor fie până la finalul lunii aprilie, fie până în prima parte a lunii mai, fie până la jumătatea lunii mai. Singurele excepții care au păstrat școlile primare și gimnaziale deschise, însă la o capacitate redusă, sunt Suedia, țară care a avut o altă strategie de gestionare a pandemiei și Islanda. Există însă o mare probabilitate ca mai multe țări să țină școlile închise până la finalul anului școlar, iar acest scenariu este, începând cu 27 aprilie, valabil și în cazul României. Acolo unde cursurile au fost reluate, participarea copiilor la cursuri nu este obligatorie și este limitată la un număr redus de elevi pe clasă, în regim alternativ.

Trebuie precizat că, peste tot în Uniunea Europeană și în alte state afectate de pandemie, anul școlar continuă online, activitățile educaționale fiind adaptate acestui mediu de transmitere a informației.

 

Câteva propuneri ale raportorilor

 

Propunerile noastre pornesc de la observațiile statistice anterioare precum și de la observațiile comune enunțate. Astfel, propunem, o abordare structurată cronologic pe termen scurt și mediu/lung. (…) O certitudine este că anul școlar viitor să nu poată fi început în septembrie în condițiile clasice / tradiționale. Vor fi necesare impunerea unor restricții, distanțare socială și utilizarea unor dispozitive medicale (precum  măștile  faciale). Suntem conștienți de faptul că în practică fiecare propunere de mai jos rămâne o idee. Pe de altă parte, considerăm că politicile publice sunt doar niște idei care au fost preluate și implementate de organizațiile administrative cu rol decizional care dețin și exercită puterea politică”, mai precizează raportorii.

 

Între propunerile autorilor, trebuie remarcată sugestia de anulare a Evaluării naționale. Acesta este un „examen cu miză mare pentru elevii din România, care contribuie la segregarea pe criterii socio-economice între licee și la consolidarea inegalităților educaționale”, explică raportorii, care propun „utilizarea, în acest an școlar, a valorii mediei mediilor obținute în clasele V-VIII pe care o considerăm un criteriu mult mai echitabil pentru înscrierea la liceu”.

De asemenea, mai propun anularea examenului de Bacalaureat. „Țări mult mai dezvoltate și cu pondere a populației sărace mai scăzută decât România precum Franța și Olanda au anulat examenele de Bacalaureat și au decis utilizarea mediei notelor obținute în timpul liceului pentru a acorda acestei promoții diploma de bacalaureat”, explică autorii.

În condițiile în care anul școlar este diminuat, autorii cred că școlile ar trebui să rămână închise „până în septembrie”. Încheierea situației școlare este posibilă în diferite formule, „cea mai simplă este utilizarea notelor acordate înainte de închiderea școlii și completarea acestora cu o formă de evaluare continuă bazate pe activitățile derulate online”.

În categoria măsurilor pe termen lung, cei doi raportori sugerează „formularea unei noi metodologii de evaluare pentru examenele naționale”. „Propunem dezvoltarea unei metodologii de evaluare bazată pe principiul evaluării continue a competențelor dobândite de elevi în parcursul lor educațional”, mai precizează autorii.

Raportul mai propune o serie de răspunsuri de natură social-sanitară, însă insistă asupra construcției, implementării și reglementării „unui cadru care să instituie obligativitatea utilizării unui instrument on-line pentru a asigura «dublarea» activităților educaționale tradiționale la nivelul unităților școlare”.

 

Cine sunt autorii raportului

Bogdan Florian și Sebastian Țoc sunt cadre didactice universitare și predau împreună cursul de Politici educaționale în cadrul Facultății de Științe Politice, la Școala Națională de Studii Politice și Administrative.

Bogdan Florian a lucrat timp de aproape 10 ani la Institutul de Științe ale Educației, unde a colaborat la realizarea, pe teren și la birou, a numeroase rapoarte de cercetare care au vizat învățământul preuniversitar. A participat la realizarea a numeroase propuneri de politici publice și în domeniul învățământului universitar. A colaborat în vederea dezvoltării și implementării mai multor proiecte și programe cu Ministerul Educației, cu agenții aflate în subordinea acestuia, în domenii variate, precum finanțarea sau asigurarea calității în educație. Este autor al câtorva studii și cărți privind educația.

Sebastian Țoc este specializat în domeniul sociologiei educației și a cercetat problema inegalităților educaționale în sistemul de învățământ preuniversitar din România. Are experiență în realizarea de cercetări sociale și este interesat de analiza politicilor sociale și educaționale din România. A publicat recent cartea „Clasă și educație. Inegalitate și reproducere socială în învățământul românesc”, editura Pro Universitaria, 2018.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te