Primul an pandemic: Salutări de pe Marte sau cum accelerează pandemia viitorul


Distribuie articolul

Pentru a spune povestea pandemiei trebuie să încercăm să stabilim un punct de pornire, dar acest lucru nu e posibil. Cu toate că primul caz de infecţie a fost înregistrat în România în 26 februarie 2020, suntem destul de siguri că acesta este doar începutul cunoscut al pandemiei. Putem fi încrezători că vom ajunge şi la sfârşitul ei, dar, din nou, nu ştim când. În intervalul dintre aceste incertitudini, se adună datele care ne arată cât am fost şi suntem de fragili şi cum am evoluat ca să ne învingem vulnerabilităţile pe parcursul unui an sălbatic şi provocator. Să vedem cum se scrie povestea pandemiei, aşa cum se aliniază ea înţelegerii de până acum.

Foto: NASA/Perseverance Mars Rover

Text de Alexandru Mironov

Colegii de la Revista Sinteza mi-au cerut să răspund la întrebarea: Accelerează pandemia Viitorul? Este vorba, fireşte, despre pandemia de acum, cea în care Homo sapiens e scufundat până-n gât (deşi mulţi nu cred). Relativ la viitor, putem vorbi în termeni diferiţi, într-un fel despre ziua-de-mâine (reacţie imediată) şi în cu totul alţi termeni despre ziua-de-dincolo-de-mâine, ceea ce presupune întreţeserea părerilor, ideilor, demonstraţiilor în care este implicată nobilimea academică a planetei.

Tema este de largă dezbatere, reclamă implicarea a sute de mii, poate chiar milioane de oameni (cei mai mulţi duşi la şcoală, unii încă nu) , dezbatere care – sper eu – nu se va opri niciodată, mai ales după ce peisajul social-politic va suferi transformările de paradigmă impuse de amicul-inamic Cov 19. Inamic, se înţelege, dar de unde până unde amic??! Pentru că…

Primul domeniu izbit în plin de covidul de faţă este cel al IT-ului, tehnologiile informaţionale pornite de trioul Bardeen – Brattain – Shockley prin descoperirea calităţilor tranzistorului şi, în paralel, de Norbert Wiener şi precursorii (Odobleja printre ei), de nefericitul Alan Turing şi de inginerii de soft şi hard Steve Jobs (Un computer în fiecare casă! a zis) şi William Gates, ca şi de inventatorii de social-media. Toată această oştire, incoerentă la începuturi, s-a unificat miraculos într-o uluitoare ofensivă asupra felului în care comunica societatea, cu rezultate pe care încerc să le compar cu cele din perioada post-Gutenberg, atunci când tehnologiile de imprimare inventate de tipograful german s-au dilatat în întreaga lume civilizată a vremii şi au schimbat-o din temelii. Doar că lui Gutenberg i-au trebuit trei veacuri pentru a răsuci lumea, pe când IT-ul…

Foto: abc.net

Foto: abc.net

Pandemia Cov 19 a tăbărât peste noi din senin, când Homo sapiens se simţea foarte bine, ne-a izbit în moalele capului fără să ţină cont de frontiere, a făcut victime (probabil speranţa de viaţă pe întreaga planetă a fost redusă cu aproape un an!), dar în domeniul IT s-a dovedit a fi marele accelerator al transformării digitale a societăţii: tehnologiile informaţionale s-au întins ca o molimă, s-au instalat temeinic în laboratoare şi universităţi, au intrat în administraţie, comerţ, tranzacţii politice, diplomaţie, chiar şi în şcoala lumii, obligând toate aceste domenii să se reinventeze. Computere, tablete, telefoane inteligente, roboţi industriali, ba chiar şi obiectele casnice au căpătat inteligenţă, s-au ieftinit şi – element important – au devenit mai uşor de utilizat, la îndemâna oricărui ageamiu.

Iar promisiunea 5G (de fapt, nu mai e doar promisiune, antene pentru 5G sunt instalate în mai toate marile oraşe ale lumii, pot fi uşor distinse şi în cele româneşti) va permite IoT (Internet of Things, internetul tuturor lucrurilor) urmărirea fiecărui obiect, tehnologie şi produs realizate de economia lumii, deci o transparenţă totală, de care va beneficia în următoarele două-trei decenii întreaga societate umană – mai ales dacă va fi acceptată (şi va fi!) ideea „cipării” fiecărui locuitor al Terrei (nu se va întâmpla ca în distopiile iubitorilor de conjuraţii, adică Bill Gates şi George Soros nu vor fi acuzaţi de echiparea cu senzori electronici subcutanaţi a fiecăruia dintre cei 8 miliarde de pământeni din 2025, ci prin inscripţionarea paşapoartelor şi cărţilor de identitate cu sigla „vaccinat”, iar cipul în cauză va pune la îndemâna oricărui controlor toate datele personale ale indivizilor). Planeta în pielea goală!

Case inteligente, aeronave, trenuri, chiar vehicule fără şofer vor fi beneficiari ai revoluţiei 5G. Care revoluţie, odată ce disputa absurdă China vs. SUA + UE se va fi domolit, va avansa către 5,5 G (tehnologie pe cale să câştige China Occidentală chiar în zilele noastre), apoi către 6G ş.a.m.d., pe măsură ce nevoile noastre o vor impune. Cât despre fabrici şi uzine, nu se îndoieşte nimeni că vor fi integral manevrate de roboţi industriali.

Iar undeva, la staţia următoare, trenul progresului va face joncţiune cu IA, Inteligenţa Artificială. De aici încolo, intrăm în Science Fiction…

Am început cu IT pentru că, deşi sunt aproape ageamiu în a manipula toate aplicaţiile sale fără-de-limită, am contribuit cultural, alături de alţi înainte-mergători la schimbările de paradigmă. Profit de această poziţie câştigată şi îi acord totuşi minabilului Covid 19 încă o notă bună: a reuşit să adune laolaltă specia umană în totalitatea ei, într-un efort pe care Istoria nu l-a mai înregistrat până acum! Căci a reduce perioada de cercetare – inventare – proiectare – fabricare a unui vaccin de la câţiva ani la doar câteva luni, este o performanţă pentru care microbiologii planetei – dar şi sistemul mondial de sănătate – merită aplauzele tuturor celor peste 15 miliarde de mâini ale speciei Sapiens. Încă nu s-au inventat vaccinuri împotriva sărăciei, foametei, inegalităţilor sociale şi schimbărilor climatice, spune Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS, dar în ceea ce priveşte pandemia Cov 19 şi cele viitoare (căci eu cred că acest coronavirus va „intra în noi”, cum s-a întâmplat cu virusurile gripelor pentru care ne vaccinăm an de an) putem spera că în laboratoarele universităţilor şi marilor institute se cercetează acum chiar drumul către eternitate.

Recentul succes al tehnologiei mRNA, ARN mesager (unde contribuţia celor doi cercetători germani de origine turcă, Ugur Sahin şi soţia sa, Öezlem Türeci binemerită în anii următori un Premiu Nobel) a fost urmarea unor cercetări pentru obţinerea unui vaccin împotriva cancerelor! Ei bine, se pare că mRNA , tehnologia folosită la BionTech, poate avea surprinzătoare succese colaterale. Şi este încă un rezultat al ceea ce se numeşte serendipitate (lucrezi la ceva, dar obţii şi altceva) şi al globalizării, căci cu cât mai multă lume merge la şcoală pe planetă, cu atât mai spectaculoasă poate fi rezultanta vectorială a inteligenţelor. De altfel, biotehnologiile vor fi domeniul către care se vor îndrepta, în anii următori, cele mai multe investiţii (se şi spune că industria financiară este un dragon adormit pe un adevărat munte de comori, invenţii şi inovaţii de toate categoriile în tehnologii bio, dar că dragonul este pe cale să se trezească).

Câteva cuvinte despre taifunul din transporturi. Ştim că omenirea produce anual 51 de miliarde de tone de gaze toxice (bioxid de carbon, metan etc.) aşa că „lăsarea la vatră” în 2020 a două treimi dintre aeronavele lumii a avut şi o parte pozitivă. Recâştigarea văzduhului se va face încetul cu încetul, preţurile vor creşte, industria aeronautică îşi va reveni numai după inovaţii de amploare. Relansarea căilor ferate, mijloc de transport net mai prietenos cu natura şi mai ieftin (cel puţin pentru transportul de mărfuri), se va petrece în multe părţi ale Globului, extraordinarul proiect BRI (Belt and Road Initiative, Noul Drum al Mătăsii) va dezvolta exploziv reţeaua feroviară în Asia de Est şi Asia de Sud-Est, deschizând trasee gigantice între Oceanul Pacific şi Europa, între Oceanul Pacific şi Oceanul Indian.

Foto: gavi.org

Foto: gavi.org

Aceste căi ale Noului Drum al Mătăsii, construite în paralel cu autostrăzi, reţele energetice şi de internet şi căi de transfer de tehnologie pot transforma din temelii Eurasia, continentul spre care aspiră echipa lui Xi Jinping, inducând fenomenul neo-Renaştere, prin influenţarea culturală reciprocă între China şi Occident. Domeniul este deschis continuu către invenţii şi inovaţii, una dintre ele, Hyperloop-ul extravagantului pragmatic Elon Musk, înseamnă trenuri circulând cu 1.000 km/oră în tuburi închise ermetic, mânate de puternice câmpuri electromagnetice; iniţial proiectat pentru linia ferată San Francisco – Los Angeles – San Diego, proiectul a fost „votat” de câteva zeci de primari ai marilor oraşe americane care doresc să rărească aeronavele din văzduh şi vehiculele de pe autostrăzi, protejând astfel natura; atenţie la ce se întâmplă în jur, diriguitorii Emiratelor Arabe Unite au cumpărat brevetul Hyperloop-ului, au început deja lucrările pe un traseu subteran şi submarin Dubai – Abu Dhabi (102 km) şi, dacă nu dădea şi peste ei molima Cov 19, Hyperloop-ul arab urma să fie inaugurat cu ocazia Târgului Internaţional Dubai Expo 2020 – se va întâmpla, să nădăjduim, în 2022. Mai adaug că, în planurile colonizatorilor planetei Marte (nu, nu e SF, urmăriţi site-urile NASA) Hyperloop-ul submarţian va fi posibil, după părerea lui Elon Musk, prin 2040-2050.

Cov 19 a declanşat nelinişte politică planetară, a ostoit vânzoleala maselor de oameni de-a lungul şi de-a curmezişul Globului, turismul e puţin probabil să revină curând la efervescenţa deceniului al doilea al veacului, la fel migraţiile şi a pus neîndoielnic înaintea pământenilor obligaţia de a-şi modifica drastic obicieiurile alimentare, căci nu vom avea suficientă hrană pentru toţi cei 8 miliarde de pasageri de pe nava Terra din deceniul III (de aceea China, ţară obişnuită să gândească pe termen (foarte) lung, investeşte miliarde de dolari în ferme agricole din ţări de pe toate continentele). Pe de altă parte, va câştiga teren agricultura pe verticală, care pare potrivită pentru oraşe şi comunităţile sărace în pământ roditor; exemplul cel mai edificator este Olanda, ţară fără „moşii” dar care, culmea, a invadat continentul cu zarzavaturi şi legume crescute în lighene supraetajate…
Cea mai ameninţătoare zguduire este însă de natură social-politică: disputa democraţie – autocraţie.

Uriaşul succes economic al Chinei, dezvoltarea militară a Rusiei, cea economică şi militară a Turciei coroborate cu fisurile induse de Donald Trump în eşafodajul democraţiei nord-americane au ridicat peste tot semne de întrebare. Reîntoarcerea SUA la normalitate, reducerea turaţiei turbocapitalismului feroce pot avea drept consecinţă, se nădăjduieşte, reducerea prăpastiei dintre cei foarte puţini şi foarte bogaţi (0,1% dintre pământeni ce stăpânesc 90% din PIB-ul planetar) şi cei foarte mulţi, săraci şi foarte săraci.

Îndrăznesc să spun că asta chiar se va întâmpla (wishful thinking?) şi că planeta o va coti, încetişooor, spre stânga.

Deocamdată însă, marele succes, printre cele mai mari din Istorie, aparţine minunatei tagme a celor cu capul în şi dincolo de nori, „cititorii în stele” care chiar vor să ajungă la ele. O flotilă de trei nave pământene s-a instalat acum pe orbite în jurul Planetei Roşii după ce au străbătut, în Sistemul Solar, zeci de milioane de kilometri. Prima a fost Al-Amal (Speranţa), navă a Emiratelor Arabe Unite, construită împreună cu japonezii, ce va juca rolul de meteorolog, studiind curenţii atmosferei marţiene în folosul unor aparate de zbor, elicoptere şi planoare ce vor brăzda în acest deceniu şi cele viitoare văzduhul marţian.

Foto: NASA/Perseverance Mars Rover

A doua s-a înscris pe orbită Tianwen I, a Republicii Populare Chineze, este acum în căutarea unui loc de amartizare potrivit, poartă la bord un rover înţesat cu instrumente; dacă operaţia va reuşi, China va fi a doua ţară a lumii (pământene) ce stăpâneşte tehnologii spaţiale de foarte înaltă clasă (să nu uităm, recent, o navă chineză a ajuns în jurul Lunii, a trimis pe scoarţa selenară un rover care a cules mostre de „sol” şi le-a adus acasă. Cireaşa de pe tort, cea de-a treia navă trimisă spre Marte de terestrul Homo faber (constructorul) este Perseverence. În aplauzele sutelor de milioane de pământeni, s-a înscris pe orbita marţiană, a ochit locul de dinainte stabilit pentru amartizare şi, printr-un sistem genial de paraşute şi macarale a trimis pe planetă un lander care a ajuns exact unde trebuia, şi-a activat toate instalaţiile, a eliberat elicopterul pe care-l purta într-un fel de marsupiu şi… s-a pus pe treabă.

În webcam-ul organizat în 18 februarie la iniţiativa fizicianului Cristian Presură din Olanda, a revistei Ştiinţă şi Tehnică, a fizicianului clujean Claudiu Tănăselia, cu implicarea cosmonautului Dumitru Dorin Prunariu, a constructorului de rachete Bogdan Marcu din SUA, a prietenilor Cristian Roman, Constantin Ferseta, Adrian Şonka şi a aproximativ 40.000 (!) de participanţi online, după ce ne-am însufleţit în momentele de mare efect ale amartizării am încercat să ne imaginăm o acţiune comună a tuturor forţelor terestre implicate în asaltul planetei Marte. Căci anul viitor, Agenţia Spaţială Europeană va trimite spre Planeta Roşie propria expediţie, iar dacă şi Roscosmos-ul rusesc, agenţia JAXA a Japoniei, agenţiile spaţiale ale Indiei, Israelului, Iranului vor colabora, putem fi siguri că marşul spre colonizarea Sistemului Solar a început! Cu atât mai mult cu cât inamici de țeapa lui Cov 19 ne vor da mereu târcoale…

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te