Mihai Nadin: Virusul și prostia. Sunt aici pentru a rămâne


Distribuie articolul

Mihai Nadin este profesor american de origine română, cunoscut mai ales pentru ideile din volumul „Civilizaţia analfabetismului”

Virusul: o particulă genetică ARN minusculă aterizează în partea cea mai puțin protejată a corpului: sistemul respirator. Vârfurile proteice structurate din cristal de pe învelișul său pătrund în epiteliul olfactiv. Gazda – respectiv ființa umană în care virusul a găsit un punct slab, adică suprafața fină a nărilor – face restul.

Își folosește capacitatea de replicare genetică – caracteristică celulelor vii – și face copii ale virusului imitând celulele vii. Așa se răspândește virusul în tot corpul. SARS-COV2 – numele virusului care declanșează boala COVID-19 și care îi pune la pământ pe unii dintre cei care îl contactează – se înmulțește prin propria noastră capacitate de replicare genetică.

În loc de reînnoirea celulelor, există o generație de corpi străini invadatori, care provoacă inflamații pe parcurs. Nu numai plămânii pot suferi, ci și inima. Am putea-o numi gripa morții prin sufocare. SARS-COV2 pare să fi evoluat pe liliecii de potcoavă, în sudul Chinei, și pe pangolin, un furnicar solzos (considerat o delicatesă), vândut pe unele piețe din Asia de Sud-Est și China, fără să le deranjeze. Oamenii au moștenit virusul gripal în urmă cu aproximativ 150 de generații, când puiul și rața, în care a evoluat, fără să-i omoare, au fost domesticiți.

Și prostia? Ei bine, fiecare criză – pandemică sau oricare alta – eliberează virusul prostiei, căutând cât mai multe gazde posibile, care îl vor menține în viață și îl vor înmulți în continuare – de cele mai multe ori, depășind criza care inexorabil îl provoacă. Există chiar și un nou domeniu de studiu, Teoria Reprezentării Sociale (SRT), respectiv modul în care mass-media și indivizii fabrică tot felul de controverse sociale și politice. În trecut, aveam stigmate (ale unor boli, cum ar fi tuberculoza sau cu referire la homosexualitate, ale distincțiilor etnice și rasiale). Astăzi avem denaturări cu răspândire rapidă și, mai rău, interpretări greșite. Narațiunile care invocă frica vând mai bine decât speranța și optimismul.

Să ne concentrăm atenția asupra unor candidați pentru titlul de „cel mai prostesc”: Afirmația că SARS-COV2 este o armă biologică creată de om. Chinezii au acuzat armata SUA (o țintă ușoară, având în vedere istoria multor încercări – majoritatea eșecuri – de a-și extinde influența); mulți bănuiau că China a pierdut controlul asupra laboratoarelor lor de bioinginerie. Apoi radiația electromagnetică – datorită, bineînțeles, dispozitivelor celulare wireless de a cincea generație (viitorul dumneavoastră telefon în buzunar). Apropo, tehnologia 5G nici nu era încă implementată efectiv – în prezent fiind mai mult un mecanism de marketing -, dar a devenit vinovată pentru multe dezastre.

Alți candidați ai Teoriei Reprezentării Sociale asociați cu COVID19 și care concurează la categoria prostie sunt: schimbările climatice, bioingineria, găștile de la Davos sau Bilderberg (corporațiile transnaționale, desigur) și, deloc de mirare, evreii: „Cum pot să spună oamenii de știință israelieni că vor veni cu un vaccin dacă nu ei au creat de fapt dezastrul?” (Un evreu a fost printre cei care au lansat această speculație).

Prostia de cea mai joasă speță, unde sălășluiește și ignoranța, nu este nimic nou. Toate pandemiile cunoscute – de la ciuma lui Iustinian (541), care a decimat Constantinopolul și s-a răspândit dincolo de regiune, ucigând probabil jumătate din populația lumii, până la Moartea Neagră (1347), Ciuma de la Londra (secolul XV) și focarele de holeră etc. – au avut prostia pe post de acompaniament sau, dacă doriți, de „Reprezentare socială”. Fără excepție, toate aveau vinovatul lor: olandezii erau învinuiți de ciuma bubonică, germanii pentru îngrozitoarea gripă. Președintele Obama a fost tras la răspundere pentru pandemia H1N1 care a evoluat în SUA: 60,8 milioane de cazuri, cu 274.304 de spitalizări și 12.469 de decese doar în SUA. Se estimează că, la nivel mondial, 151.700 până la 575.400 de oameni au murit din cauza acesteia în primul an. Prejudecățile se declanșează în perioadele grele (de pandemie sau nu). De la explicații inocente, dar lipsite de acuratețe, la teorii absurde – totul a fost încercat.

Dezastrele noastre recente – SIDA, atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, criza financiară din 2008 – au fost însoțite de aceleași prejudecăți. Desigur, pe lângă asta au venit și cu pretenții fantasmagorice, ușor acceptate de oamenii care renunță să gândească. Sau, vin spre noi îmbrăcate ca teorii științifice, cu cifre și cu o mulțime de diagrame, grafice și animații emise în frenezia de a profita de criză.

În cadrul Teoriei Reprezentării Sociale, unii par să se bucure de veștile proaste pe care le fabrică. Un cunoscut „traficant” de gadgeturi destinate să măsoare ceea ce ne dorim și trebuie să știm și ceea ce nu vom avea niciodată nevoie, nu are suficient spațiu pe foaia lui de hârtie pentru a arăta curba care reprezintă cel mai recent număr de victime (tocmai am trecut de 200.000). Încercați să raportați asta la întreaga populație. Da, majoritatea persoanelor infectate sunt în SUA, dar pe cap de locuitor suntem încă în spatele altor țări. Dacă nu înțelegeți semnificația datelor, nu faceți speculații despre acestea. Un număr brut nu are niciun sens. Dă-i o referință!

Competența, mai mult decât orice altceva, este necesară pentru a ne ghida, pe noi toți, în alegerile pe care le facem în următoarele săptămâni și luni dificile. Este vorba despre destinele a miliarde de oameni, nu despre miliardele de dolari menite să salveze mai mult piețele financiare  decât pe cetățeanul obișnuit. COVID-19 este aici pentru a rămâne și nu va dispărea nici după ce vom găsi un tratament pentru acesta sau chiar după ce va fi disponibil vaccinul (din Israel sau din orice alt loc de pe Pământ).

Apropo, nu există niciun vaccin împotriva prostiei. Teoria Reprezentării Sociale (care în curând își va sărbători primele doctorate) este corectă: Prostia (un cuvânt pe care teoria nu îl folosește – imaginați-vă un titlu de doctor în Studiile prostiei) poate fi tratată expunând-o în lumina unei judecăți sănătoase.

Mihai Nadin este profesor american de origine română, cunoscut mai ales pentru ideile din volumul The civilization of illiteracy, publicat în 1997 de Dresden University Press, carte care explorează societatea analfabetismului, cu tot ce înseamnă ea: limbaj, comunicare, muncă, învăţământ, sexualitate, Dumnezeu, ştiinţă, filozofie, arte, cărţi, tablete şi sensul viitorului. Cartea de 900 de pagini a fost publicată în 2016 și în limba română cu titlul „Civilizaţia analfabetismului”, la Editura Spandugino. Mihai Nadin reuşeşte să descrie şi să anticipeze în cartea lui schimbări pe care le-a produs revoluţia ştiinţificăşi tehnologică, de la influenţa reţelelor de conectare, televiziunea digitală, nanotehnologia, la inteligenţa artificială, robotică sau inginerie genetică. Facebook şi alte „revoluţii” similare au apărut după publicarea cărţii în original.

Mihai Nadin, născut în data de 2 februarie 1938 la Braşov, a absolvit Facultatea de Electronică la Universitatea Politehnică din Bucureşti şi Facultatea de Filozofie la Universitatea Bucureşti, unde şi-a luat şi doctoratul în estetică.

Experimentele sale în domeniul graficii de calculator (pionierat în acest domeniu începând cu 1964-1965) i-au adus recunoaşterea pentru contribuţii la o nouă estetică. A dobândit un titlu postdoctoral (Logică, Filosofie şi Teoria ştiinţei) la Universitatea Ludwig Maximilian din München şi unul la Johns Hopkins University, în circuite neurale. Educaţia sa este interdisciplinară ca şi întreaga activitate de cercetare pe care o susţine. Cercetarea acoperă domeniul electronicii, esteticii, semioticii, interacţiunii om – calculator (HCI), computaţional design, al societăţii postindustriale şi al sistemelor de anticipare.

Are la activ peste 200 de articole academice pe aceste teme şi peste 23 de cărţi. A ţinut şi continuă să ţină conferinţe în lumea întreagă. Mihai Nadin a întemeiat computaţional design ca disciplină şi a co-întemeiat studiul modern al sistemelor de anticipare. În 1994 a înfiinţat primul Institut de Cercetare a Sistemelor de Anticipare – antÉ. În 2004 institutul a fost invitat să devină parte a sistemului de cercetare ştiinţifică din cadrul Universităţii Texas din Dallas. A predat la Universitatea Stanford, la Universitatea California-Berkeley şi la Universitatea din Bremen; este Distins Fellow al Institutului de Studii Avansate Hanse Wissenschaftskolleg (Delmenhorst, Germania), unde coordonează o reţea internaţională de oameni de ştiinţă preocupaţi de domeniul anticipaţiei. Din 2004, este Ashbel Smith Professor la Universitatea Texas din Dallas. În cariera sa universitară, a avut peste 12.000 de studenţi, şi peste 500 de doctoranzi. Mulţi dintre ei sunt activi în universităţi şi firme bine cunoscute în întreaga lume.

Seneludens – unul dintre proiectele sale majore – a vizat menţinerea capacităţii de anticipare a indivizilor vârstnici (dar nu numai) prin interacţiunea în medii interactive virtuale. Domeniul său actual de cercetare continuă să fie sistemele de anticipare, în mod special conceperea unor forme computaţionale noi, care integrează substratul fizic şi procesele ce definesc viaţa.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te