Migrație semnificativă de la oraș la sat în 2020: „Numai că viitorul satelor nu ține de mutarea la țară în masă și atât”


Distribuie articolul
Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Cantemir Păcuraru este asistent universitar la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca și doctorand la Universitatea de Vest din Timișoara. S-a mutat în urmă cu o lună, mai exact în 15 martie 2021, de la Cluj-Napoca la Valea Drăganului, un sat de la poalele Masivului Vlădeasa.

A închiriat o casă ridicată în 1901 de către un sas din zona Sibiului care-i place tocmai pentru că este „o casă cu o istorie de mai bine de un secol, în care simt întoarcerea în timp”. Cantemir a luat această decizie după mai multe frământări personale:

„În primul rând, pot spune că am trecut prin aceeași situație în perioada stării de urgență precum multe alte persoane. M-am trezit brusc lipsit de activitățile cotidiene ale urbei. Aveam mult timp liber, pe care altădată îl umpleam cu ieșiri în oraș. Acela a fost momentul în care am avut prilejul să-mi răspund la întrebări pe care mi le-am mai pus, dar nu am avut vreodată răgazul să le înfrunt până la capăt. Cum vreau să fiu, care este rolul pe care să mi-l asum în această viață? În ce mă pot implica? Și multe altele…”.

Pasionat de filosofie și pedagogie, tânărul universitar decide să se ocupe în paralel de cultură și de permacultură. „Așadar”, spune el „am ajuns să mă mut la țară pentru a experimenta tehnicile permaculturii – în grădină pentru început – în speranța ca, în viitorul relativ apropiat, să pot pune bazele unei comunități care îmbrățișează principiile permaculturii.

Andy și satele României

Interes în creștere

Andy Hertz, fondatorul mișcării „Mutat la țară. Viața fără ceas”, el însuși mutat de la Londra într-un sat din Munții Apuseni, spune că, în ultimul an de zile, grupul lor a crescut cu peste 80.000 de membri, însumând astăzi peste 147.000, la care se adaugă și alte grupuri afiliate. Față de 2018 și 2019, când primea multe întrebări referitoare la activități practice legate de gospodărie, în ultima vreme abundă mesajele prin care oamenii întreabă despre case.

„Primesc mesaje din Germania, Anglia, Paris, New York și de peste tot din lume, dar și din orașele țării”, spune el, „în speranța că îi voi sfătui eu cu privire la alegerea unei case. Din păcate nu mai fac față acestor mesaje și nu pot să le mai răspund, pentru că sunt prea multe. Ar trebui să stau multe ore din zi doar ca să le răspund tuturor, zi de zi. Din fericire avem grupurile «Mutat la țară» unde oamenii pot comunica între ei”.

Interesul crescut pentru o astfel e migrație se manifestă în rândul tinerilor intelectuali care doresc un alt fel de viață, mai sănătoasă, mai aproape de natură. Andy dă exemplu mesajul unui tânăr care i-a scris după ce a citit cartea lui despre propria experiență de mutat la țară.

„Sunt un român crescut la țară, la Giurgiu, în prezent medic la Boston. M-ai pus teribil pe gânduri. Mă regăsesc în fiecare rând scris. Mai ales că mi-am lăsat părinții în România, la sat. În fiecare zi când vorbesc cu ei… parcă au atâta energie încât mă încarcă și pe mine aici, peste ocean. Deși o ducem bine financiar, suntem epuizați fizic și psihic, iar acum pandemia asta a mai și exacerbat lucrurile…”.

Mulți oameni, dacă s-ar întoarce acasă cu o grămadă de cunoștințe, cu bani și cu dorul de țară care le crește pe zi ce trece în inimi, ar fi o forță suficientă încât să miște o țară întreagă”, consideră Andy. „Dintre aceștia sunt sute de mii, cel puțin, care ar putea trăi la țară. Satul românesc nu mai înseamnă noroi și wc în curte, ci natură, oxigen, spațiu, viață! Pandemia i-a făcut pe mult mai mulți să înțeleagă asta”.

Tot el adaugă: „Numai că viitorul satelor nu ține de mutarea la țară în masă și atât, ci mai întâi ține de valorizarea a tot ce avem aici. Iar pentru asta e nevoie de oameni cheie pe plan local, de autorități care să ne asculte și de încredere! Pe măsură ce vom fi mai mulți, acțiunea se va muta în clustere, uniți în proiecte comune, în aceeași direcție: valorizarea satelor, valorizarea oamenilor și muncii lor, produselor noastre și vieții la țară! Valorizarea vieții în general!”.

Viața la sat

Viața la sat

Dezechilibru major

O statistică dată publicității recent de către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date privind migrația de la urban la rural (vezi tabelele) arată că, anul trecut, 78 de mii de români s-au mutat de la oraș la sat și 120 de mii de la sat la oraș. Cei mai mulți dintre cei care au migrat în rural sunt în județul Iași – 4.486 de persoane, urmat de județul Ilfov – 3.131 de persoane și de Cluj, cu 2.718 persoane.

Dezechilibrul dintre sat și oraș pare a fi rămas cea mai mare prăpastie socială din România. Migrația poate ajuta la revitalizarea ruralului, dar nu rezolvă problemele economice și sociale de fond specifice ruralului românesc. Majoritatea celor mutați la țară nu lucrează acolo, ci sunt practicanți ai telemuncii.

Un document publicat recent de Eurostat arată că țara noastră prezintă cel mai mare dezechilibru dintre țările Uniunii Europene în privința numărului de persoane aflate în risc de sărăcie, în funcție de mediul în care trăiesc. Astfel, în orașele mari din România, proporția persoanelor aflate în risc de sărăcie este cea mai mică dintre toate statele Uniunii Europene, în vreme ce, în mediul rural, aceasta este cea mai mare. Potrivit datelor Eurostat, în 2019, 5,8% dintre românii care trăiau în orașele mari se aflau în risc de sărăcie, în timp ce 38,1% dintre românii din mediul rural se aflau în această situație. Media europeană (EU28), în același an era de 17% în cazul marilor orașe, respectiv de 18,5%, în rural.

Un top al celor mai populate județe ale României, realizat în 2017, arată că pe primele locuri se află : Iași, Prahova, Cluj, Constanța, Timiș și, desigur, în fruntea clasamentului este orașul București.

Grațian Mihăilescu, expert în dezvoltare urbană sustenabilă și fondator al platformei UrbanizeHub, citat de economedia, spunea că astfel de disparități pot fi remediate prin conectarea satelor, prin infrastructură și prin proiecte comune făcute cu orașele:

„De aceea, trebuie dezvoltate zonele urbane funcționale. Trebuie o perspectivă integrată de dezvoltare a câte șapte-opt unități administrativ-teritoriale, care vin cu proiecte comune, de la spitale, la infrastructură rutieră. Există aici o problemă, fiindcă primarii văd doar o perspectivă locală. Trebuie să ridicăm capul și să ne uităm în jur. Dacă conectezi prin infrastructură satele cu orașele, rezolvi accesul la resurse pentru comunitățile rurale, fiindcă resursele se află în orașe”.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te