Luxemburg, mic la stat, mare la sfat

Micuţul stat din inima Europei de Vest este o bijuterie turistică filigranată


Distribuie articolul

Marele Ducat al Luxemburgului are un nume paradoxal, pentru al doilea cel mai mic stat al Uniunii Europene, cu o populaţie de o jumătate de milion de locuitori, şi o suprafaţă de 2.500 de kilometri pătraţi. Doar Malta este mai mică decât Luxemburgul în termeni de suprafaţă şi populaţie, din toate cele 28 de state ale UE.

Poate şi din cauza dimensiunilor liliputane, Luxemburgul este cel mai adesea trecut cu vederea de turişti, fiind şi defavorizat de amplasamentul său, la mijlocul drumului între diverse destinaţii „clasice” din Europa – Paris, oraşele Belgiei, Frankfurt etc.

Micuţul stat este însă o bijuterie strălucitoare, lucrată în filigran de responsabilii turismului naţional. Oraşul Luxemburg, cu centrul vechi inclus în Patrimoniul UNESCO şi cu luciosul cartier european Kircheberg, este de departe principalul punct de atracţie. Dar Marele Ducat mai are câteva atracţii de primă mărime: peisajele din Ardeni, regiunea viticolă a Mosellei etc.

Un burg de lux

Oraşul Luxemburg, capitala micuţului stat, este situat în inima Europei de Vest – 213 km de Bruxelles, 372 km de Paris, 209 km de Köln şi 255 km de Frankfurt – şi este un burg de lux în deplinul sens al cuvântului. La o populaţie de 100.000 de locuitori, venitul mediu anual per capita este al doilea cel mai mare din lume, după Qatar: 97.639 de dolari în 2014, potrivit FMI. Spre comparaţie, acelaşi indicator de bunăstare arată pentru Germania 46.216 de dolari, adică mai puţin de jumătate, iar pentru România, o valoare de cinci ori mai mică: 19.744 de dolari.

Piaţa din oraşul Luxemburg | Foto: Claudine Bosseler

Piaţa din oraşul Luxemburg | Foto: Claudine Bosseler

Preţurile sunt însă direct proporţionale cu veniturile – o pizza şi o bere costă în medie 20 de euro la un restaurant din centru, o butelie de vin, de la 25 de euro în sus, o cină din două feluri de mâncare este cam 40 de euro, iar cel mai ieftin meniu la şaormărie turcească costă cinci euro.

„Când am ajuns prima dată aici, ne-am uitat un pic la gară, am fumat 2-3 ţigări, cât ne-am plimbat pe bulevardul din apropiere, şi am mers mai departe că eram într-un tur prin Europa”, aşa rezumă nivelul mediu de cunoştinţe publice despre Luxemburg un expat român stabilit între timp chiar în Marele Ducat.

Oraşul suprapus

Luxemburg este un oraş multistratificat. Jos, cartierul Grund, cu o viaţă de noapte intensă şi arhitectură medievală, se pliază de-a lungul râului Alzette. Deasupra lui, Oraşul de Sus, unde se află Parlamentul, Palatul Marelui Duce, Catedrala şi Primăria, îşi etalează pieţele ticsite cu magazine de lux, cafenele şi baruri. Tot mai sus de Grund, dar pe partea cealaltă a afluentului Petrusse, care se varsă în Alzette pe teritoriul oraşului, se află alt cartier elegant, care se termină cu monumentala gară şi o serie de străduţe adiacente, mai „ludice”, după cum le descrie un localnic. În această zonă este singurul loc unde poţi să vezi câte o hârtie aruncată pe jos.

Cel mai sus, dar pe partea cealaltă a Alzettei şi a Petrussei, faţă de Oraşul de Sus, se ridică platoul Kircheberg, aseptic şi grandios, cu clădiri care găzduiesc instituţii europene şi spaţii de birouri.
Între aceste straturi, Luxemburugul face risipă de spaţii de promenadă, de zone verzi, grădini publice şi parcuri, de poduri şi viaducte, care unesc la perfecţie toate cartierele între ele, într-o etalare de infrastructură urbană pe măsura celui mai prosper stat al Uniunii Europene.

De exemplu, podul istoric Alphonse este în restaurare, şi, pentru a-l suplini, luxemburghezii au construit un alt pod, provizoriu, cu patru benzi, perfect funcţional, până se vor termina lucrările.

O parte din Oraşul Vechi al Luxemburgului, văzută din Cartierul Grund / Foto: Sebastien Grebille

O parte din Oraşul Vechi al Luxemburgului, văzută din Cartierul Grund | Foto: Sebastien Grebille

Capodopera lui Vauban

Fortificaţiile medievale ale oraşului au fost reconstruite la sfârşitul secolului al XVII-lea sub directa supravegherea a celebrului mareşal francez Sébastien Vauban, cel după care avea să fie denumit un întreg stil de fortificare a oraşelor europene. Fortăreaţa a fost parţial demantalată în secolul al XIX-lea, dar cazematele şi zidurile rămase încă în picioare sunt o mărturie impresionantă pentru cât de puternică era cetatea în vremurile de glorie. Nu degeaba a fost numită „Gibraltarul Nordului”.

O plimbare la baza zidurilor Oraşului de Sus, pornind de la Cazematele Petrusse până la Cazemetele Bock este o experienţă de neuitat. Pe traseu se străbate Chemin de la Corniche, supranumită „cel mai frumos balcon” al Europei, datorită imaginii spectaculoase asupra cartierului Grund şi a fortificaţiilor de pe stânca Bock.

Dacă vreţi să vizitaţi prosperitatea europeană la ea acasă şi se contemplaţi modul de viaţă al clasei de mijloc din această parte a lumii, puteţi face o plimbare pe străzile din suburbii, de exemplu cele din cartierul Weimerskirch, care mărginesc un uriaş parc (sau poate o pădure foarte bine întreţinută). Pe aceste străzi, la mijlocul zilei nu se clinteşte aproape nimic. Casele, rar mai înalte de două niveluri, sunt vopsite în culori calde, calme, fără nimic ţipător. În faţa caselor, nu există garduri, doar grădinuţe mici, cu gazonul tuns perfect. Din când în când, câte un pensionar trece agale plimbând în lesă un câine miniatural.

Top 5 Luxemburg City

Am rugat-o pe Lis Lorang, reprezentant al Oficiului Naţional de Turism al Luxemburgului, să întocmească un Top 5 al atracţiilor turistice din oraş:

1. Palatul Marelui Duce. Reşedinţa urbană a Marelui Duce este fără îndoială una dintre cele mai frumoase clădiri din oraş, în stilul Renaşterii flamande (secolul al 16-lea). Interiorul maiestuos şi scările monumentale pot fi vizitate doar în sezonul estival. O vizită ghidată durează 45 de minute.

2. Cartierele vechi şi fortificaţiile oraşului. Construcţiile civile şi militare medievale şi din perioada barocă definesc arhitectura vechiului oraş. Cazematele, drumul de strajă al meterezelor, itinerariile culturale excelent semnalizate şi marcate sunt de neratat.

3. Cazematele Bock. Deşi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea 90% din fortificaţiile oraşului au fost demolate, aproape 17 kilometri de tuneluri s-au păstrat, deoarece distrugerea lor ar fi însemnat să fie aruncat în aer tot oraşul în zona respectivă.

4. Clădirea Philarmonie. Cu forme rotunde, îndrăzneţe, sala de concerte Philharmonie Luxemburg, creată de Christian de Portzamparc, este una din emblemele oraşului modern. Clădirea este sediul Orchestrei Filarmonice a Luxemburgului.

5. MUDAM. Proiectat de acelaşi arhitect care a creat şi piramida de sticlă de la Luvru, Muzeul de Artă Modernă „Marele Duce Jean” se găseşte în cartierul european. Valoarea colecţiilor şi a expoziţiilor care pot fi vizitate aici beneficiază de recunoaştere internaţională

Mic, dar nu foarte

Luxemburgul este un oraş mediu spre mic, ca populaţie, dar distanţele nu trebuie subestimate. O plimbare din centrul oraşului şi până în suburbii poate dura aproape două ore, aşa că e bine să folosiţi pentru deplasare transportul în comun. Un bilet costă doi euro şi este valabil pe orice rută de transport din Marele Ducat, vreme de două ore. Aproape în fiecare staţie găsiţi harta mijloacelor de transport şi orarul curselor, iar dacă vedeţi că autobuzul întârzie, atunci e timpul să vă fixaţi ceasul, fiindcă în Luxemburg autobuzele nu întârzie niciodată!

Legături cu Oradea şi Sibiu

Despre începuturile istorice ale oraşului Luxemburg nu se ştiu foarte multe. Se cunoaşte cu certitudine că un conte pe nume Siegfried/Sigefroid a (re)construit în anul 963 o fortificaţie cu numele Lucilinburhuc pe un promontoriu abrupt deasupra râului Alzette. Locul este marcat astăzi pe traseul turistic al oraşului, el oferind un excelent punct de belvedere.

În jurul acestei fortificaţii s-a dezvoltat oraşul medieval. Stirpea lui Siegfried s-a stins pe linie bărbătească după 150 de ani, iar numele „de Luxemburg” a ajuns, pe linie maternă la un aristocrat din casa de Ardennes-Verdun, din care ulterior s-au tras nu mai puţin de trei împăraţi ai Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germane. Ultimul dintre aceştia, şi ultimul membru pe liniei masculină al casei de Luxemburg a fost Sigismund, împărat care a murit în 1437 şi care a fost înmormântat la Oradea.
O altă legătură, mult mai palpabilă a Luxemburgului cu actuala Românie sunt coloniştii germanici care au venit din regiune Messelei în părţile Sibiului. Această „rudenie” îndepărtată a stat şi la baza invitaţiei pe care Luxemburgul a făcut-o Sibiului de împărţi statutul de Capitală Culturală a Europei în 2007, titlu pe care iniţial trebuia să îl poarte doar Luxemburgul.

În „provincie”

Marele Ducat al Luxemburgului nu se reduce însă doar la oraşul-capitală. Regiunea muntoasă a Ardenilor este înţesată de trasee de hiking şi cicloturism. Castele precum cele de la Vianden, Beaufort, Bourscheid, Bourglinster sau Clervaux sunt destinaţii pentru pasionaţii de istorie. Ultimul dintre castele menţionate adăposteşte şi o celebră expoziţie foto permanentă, numită „Familia Umană”. Aceasta este constituită din 503 fotografii realizate de 273 de artişti din 68 de ţări, strânse la un loc de Edward Steichen pentru Muzeul de Artă Modernă din New York (MoMA). Colecţia a fost prezentată pentru prima oară în 1955, după care a călătorit în jurul lumii, fiind găzduită de 150 de muzee. În 1994 a fost instalată definitiv în castelul de la Clervaux.

Procesiunea dansată din Echternach are loc în fiecare an în marţea de după Rusalii | Foto: Peuky Barone-Wagener

Procesiunea dansată din Echternach are loc în fiecare an în marţea de după Rusalii | Foto: Peuky Barone-Wagener

O destinaţie aparte este oraşul Echternach, cunoscut pentru abaţia benedictină fondată în 698, dar mai ales pentru o procesiune-dans, care are loc în marţea de după Rusalii. Mii de pelerini şi localnici participă la această sărbătoare unică, intrată le lista Patrimoniului Imaterial UNESCO. Dansul-rugăciune din timpul procesiunii este considerat o expresie unică a bucuriei creştine. Dansul este executat simultan de opt-nouă mii de persoane, de-a lungul drumului care îi duce la mormântul Sfântului Willibrord.

Nu în ultimul rând, regiunea viticolă a Mosellei este un paradis pentru amatorii de vin, cu crame elegante amplasate pitoresc deasupra râului, pe dealuri domoale, plantate cu viţă-de-vie.

Mica-mare putere turistică

La prima vedere, numărul de turişti care ajung în Luxemburg nu impresionează – 1.038.000, în 2014, potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Turismului. Raportat, însă, la numărul de locuitori, de 543.000, înseamnă cam doi turişti pe cap de locuitor. Spre comparaţie, cea mai mare putere turistică a lumii, Franţa, a atras în acelaşi an, 83,7 milioane de vizitatori, la o populaţie de 66,3 milioane, respectiv 1,26 turişti pe cap de locuitor.


La doi paşi: Trier, Roma nordului

Luxemburgul, împreună cu Metz (Franţa), Trier şi Saarbrücken (Germania), formează reţeaua urbană Quatropole, care are ca scop promovarea întregii regiunii transfrontaliere definită de cele patru oraşe. Prin urmare, există o serie de facilităţi turistice pentru cei care vizitează măcar două dintre cele patru oraşe. Un exemplu este biletul de tren Luxemburg-Trier, valabil o zi, la un preţ de doar 10 euro, dus-întors. Călătoria între cele două oraşe durează o oră şi se face cu trenuri de ultimă generaţie, rapide şi confortabile. Astfel, Trier, cel mai vechi oraş din Germania, devine o destinaţie ideală pentru o excursie de o zi cu plecarea din Luxemburg.

Numele Trierului (Trèves, în franceză) provine de la cel al tribul antic al treverilor. După ce i-au cucerit, la începutul primului secol după Christos, romanii au fondat un oraş pe pământurile lor, pe care l-au botezat Augusta Treverorum, pentru a-l deosebi de celelalte oraşe numite după împăratul Augustus.
Augusta Treverorum, situat pe malul Mosellei, a ajuns cu timpul cea mai importantă aşezare romană de la nord de Alpi. A fost, mai întâi, capitală a provinciei Galia Belgica, apoi a prefecturilor Galiei, Germaniei, Britaniei şi Hispaniei, şi, după reformele lui Diocletian, în secolul al IV-lea, una dintre cele patru capitale imperiale, mai exact reşedinţa Cezarului Apusului.

 Porta Nigra, fostă poartă a oraşului roman, a fost transformată în Evul Mediu în biserică | Foto: Bogdan Stanciu

Porta Nigra, fostă poartă a oraşului roman, a fost transformată în Evul Mediu în biserică | Foto: Bogdan Stanciu

În această perioadă, oraşul era al cincilea cel mai mare din lumea cunoscută de europeni, cu o populaţie între 75.000 şi 100.000 de persoane.

La începutul Evului Mediu, Trierul a fost ocupat de franci şi a început să se afirme ca un important centru ecleziastic. Arhiepiscopul de Trier a ajuns unul dintre cei mai influenţi principi ai Bisericii Catolice, el fiind unul dintre cei şapte electori ai Imperiului Roman de Naţiune Germană.

Ceva mai aproape de zilele noastre, în 1818 aici s-a născut burghezul Karl Marx, ale cărui idei socialiste aveau să influenţeze dramatic istoria unei jumătăţi de planetă, în secolul XX.

Toată această istorie glorioasă este păstrată şi pusă în valoare în mod remarcabil în Trierul de astăzi, un oraş prosper cu 100.000 de locuitori. O parte dintre monumentele oraşului au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, dar şi cele care nu au avut parte de o asemenea onoare merită din plin o vizită.

Principalele atracţii ale oraşului pot fi vizitate, pe repede înainte, cam în trei ore. Dar Trierul merită chiar şi un weekend întreg pentru a te bucura de pletora de monumente istorice pe care le adăposteşte.
Porta Nigra, veritabilă emblemă a oraşului, este poarta nordică a oraşului roman, construită între 186 şi 200. În Evul Mediu, a fost salvată de la distrugere de Sfântul Simeon de Trier, un călugăr care s-a retras într-o chilie din interioriul porţii, între anii 1030-1035. Mai târziu, poarta a fost transformată în biserică, iar la începutul secolului al XIX-lea, din ordinul lui Napoleon, s-a început readucerea ei la starea iniţială. Momentan adăposteşte un muzeu pe două niveluri.

Liebfrauenkirche este cea mai veche biserică gotică din Germania, construită peste o mai veche biserică din perioada romană. Se presupune că lăcaşul de cult a fost ridicat între 1230 şi 1260. Atipic pentru o biserică gotică este planul său, în formă de cruce cu laturile egale şi vârfurile rotunjite, completată de o serie de opt abside circulare. Portalul de la intrare este o dovadă impresionantă de măiestrie artistică.

Lipită de Liebfrauenkirche, Catedrala din Trier, de factură romanică, este cea mai veche din Germania, ea continuând o structură romană distrusă mai întâi de franci, apoi de normanzi. Originile ansamblului se găsesc în perioada 329-346, când episcopul Maximin a constituit aici cel mai mare ansamblu religios din afara Romei. Actualul edificiu datează din secolul al XII-lea. Relicva cea mai de preţ a catedralei este o tunică despre care se spune că a fost purtată de Iisus înainte de crucificare.

Impresionantul portal de la intrarea în Liebfrauenkirche | Foto: Bogdan Stanciu

Impresionantul portal de la intrarea în Liebfrauenkirche | Foto: Bogdan Stanciu

UNESCO apreciază că nu există niciun loc la nord de Alpi care să fi păstrat o aşa de mare concentraţie de construcţii romane importante, cum este Trierul. Una dintre cele mai importante construcţii din această perioadă este podul roman peste Mosella, cel mai vechi pod funcţional din Europa de la nord de Alpi. Pilonii pe care se sprijină podul datează din anii 146-152, în timp ce partea superioară a structurii a fost refăcută de două ori, actualele arce datând din secolul al XVIII-lea. Marele noroc al podului a fost în 1945, când tancurile generalului american Patton l-au cucerit atât de rapid încât trupele germane nu au apucat să îl arunce în aer.

Un ansamblu urban unic îl formează în Trier Palatul Electorului, amplasat exact în faţa intrării în Bazilica lui Constantin. Palatul este considerat unul dintre cele mai frumoase edificii Rococo din lume, iar alăturarea sa cu o bazilică romană – în speţă, cu cea mai mare sală antică rămasă în picioare din lume – crează un efect memorabil.

Schimbând registrul vizitei, tot în centrul Trierului se află Casa Memorială Karl Marx. Aici s-a născut în 1818 cel care avea să devină unul dintre părinţii comunismului. Casa adăposteşte acum o expoziţie permanentă care îl prezintă pe Marx din perspectiva persoanei istorice, şi a impactului pe care ideile sale economice şi filozofice le-au avut asupra lumii. La parter se află un stand bine garnisit cu suveniruri marxiste, la propriu.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te