George Jiglău: Pandemia a creat un cadru în care radicalizarea și polarizarea pot să se propage într-un ritm amenințător


Distribuie articolul

George Jiglău este politolog, lector la Departamentul de Științe Politice din cadrul Fac. de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Univ.Babeș-Bolyai.

Pentru a încerca să înțelegem disputele din jurul vaccinării trebuie să le privim într-un context mai larg. Pandemia a creat un cadru în care radicalizarea și polarizarea pot să se propage într-un ritm amenințător, din cauza climatului general de nesiguranță medicală, financiară, socială pe care un astfel de moment îl generează. De asemenea, este un moment în care trebuie luate măsuri dure, care prin natura lor generează restricții raportat la modul obișnuit de viață și inevitabil vor provoca nemulțumire și o acceptare dificilă din partea cetățenilor, mai ales în prima faza.

Tot “autoritățile” sunt cele de la care, justificat, se așteaptă o comunicare bună și cât mai concretă, însă și acestor autorități le este dificil să își calibreze modul de comunicare și să aibă informații la începutul unei crize sanitare provocate de o boală practic nemaîntâlnită.

Disputele din jurul vaccinării pentru prevenirea îmbolnăvirii cu Covid sunt doar o evoluție recentă, după ce a devenit clar în toamna trecută că vaccinurile vor fi gata și vor fi disponibile populației. Dar, și mai larg, tot acest context al pandemiei vine, mai ales în democrații, pe fondul unei tendințe de polarizare cu care deja aveam de-a face de o bună perioadă de timp și care, la nivel politic, capătă forma cea mai vizibilă prin ascensiunea discursurilor populiste, liberale, și câștigurile electorale pe care partidele și politicienii cu astfel de discursuri reușesc să le aibă peste tot în lume. Nivelele foarte scăzute de încredere în elitele politice – și chiar în elite în general, inclusiv profesionale, mai nou științifice, medicale – erau deja vizibile.

Disputele legate de vaccinare existau deja în lumea occidentală mai ales, inclusiv în Romania. Acum 4-5 ani am mai avut discuții oarecum artificiale despre obligativitatea vaccinării copiilor – artificiale pentru că nu se ajunsese în nici un moment aproape de vreo decizie politică în acest sens, însă contrareacția curentului care se opune vaccinării a fost foarte vehementă. Pandemia și discuția actuală despre vaccinurile anti-Covid vin pe tot acest fundal, sunt o reflecție a acestor tendințe generale în contextul actual, deci trebuie să fim conștienți că acestea se vor manifesta în continuare și după ce contextul pandemiei se va estompa.

Deși vorbim despre un context polarizat, în care perspectivele extreme capătă vizibilitatea cea mai mare, trebuie să reținem că vorbim despre distribuirea atitudinilor față de vaccinare pe un spectru în care există mai multă diversitate, iar cei care nu fac parte din grupurile cele mai gălăgioase nu sunt suficient reprezentați sau auziți. Grupurile radicale sunt cel al antivacciniștilor și cel opus, care se grăbește să eticheteze atitudinile antivaccin cu aceeași vehemență.

Ca în orice context de acest gen, cele două grupuri se mobilizează reciproc. Dar felul în care merge actuala campanie de vaccinare, în România și nu numai, scoate la iveală proporția mare de persoane care nu aderă la nici unul dintre cele doua grupuri și care nu se grăbesc să adere la mesajele publice venite din partea autorităților, pe fondul climatului de neîncredere despre care vorbeam anterior. Riscul este ca astfel de atitudini intermediare să fie din oficiu asociate cu vreuna dintre tabere, ceea ce ar duce la și mai multă antagonizare.

E important ca în astfel de situații, în care acțiunile și deciziile individuale ale fiecăruia dintre noi au un impact colectiv care mai departe ajunge să aibă impact asupra siguranței fiecăreia dintre noi. să fie gândite mesaje publice bine articulate, cu calm și răbdare, pe fondul unei înțelegeri cât mai bune a cauzelor care duc la ezitările legate de vaccinare.

Mai mult, vocile care se manifestă în spațiul public trebuie să fie diverse pentru a construi un climat de încredere în interiorul căruia să fie livrate mesajele din partea celor competenți. De exemplu, degeaba avem un sportiv care ne spune că e bine să te vaccinezi acum (deși e util exemplul personal), pentru că o persoană care ezită se poate întreba ce competență are un sportiv să vorbească despre vaccinare. Însă un sportiv poate da un mesaj de încredere față de medici și față de oamenii de știință care sunt competenți pe subiectul vaccinării.

George Jiglău este politolog, lector la Departamentul de Științe Politice din cadrul Fac. de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Univ.Babeș-Bolyai.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te