Dosar „Sinteza”. Găgăuzia, buturuga mică

La mai puțin de o oră de șofat de granița de sud-est a României, Găgăuzia sfidează toate tiparele tradiționale după care a fost croită Europa de azi: este locuită de o populație turcică, dar ortodoxă, și rusofonă, într-un stat cu majoritatea latină. Un cocktail etnico-religios unic pe continent.


Distribuie articolul

Duminică, 22 martie 2015, în Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia au loc alegeri pentru funcția de guvernator, denumit pe plan local bașcan. Alegerile au loc după ce Mihail Formuzal, un eurosceptic și antiunionist convins, și-a dus la capăt două mandate consecutive. Principalii candidați la scrutinul de duminică sunt socialista Irina Vlah, urmată de parlamentarul democrat Nicolae Dudoglo și prim-vicepreședintele Comitetului Executiv al Găgăuziei, Valeri Ianioglo, considerat mâna dreaptă a fostului guvernator. Ultimele două sondaje de opinie relevă că Irina Vlah ar putea câștiga alegerile chiar din primul tur de scrutin.

Găgăuzia, regiune autonomă din sudul Republicii Moldova, a ajuns în prim-planul politicii globale la începutul anului 2014, când aici s-a desfășurat un referendum nerecunoscut de comunitatea internațională. Atunci, populația locală a votat pentru independență, dacă Republica Moldova și-ar pierde suveranitatea. Mai târziu, pe fondul separării Crimeei de Ucraina, au existat temeri că regiunea Găgăuzia ar putea deveni următorul conflict înghețat din Europa. Pentru alarmiști, asta ar însemna un potențial Nagorno-Karabah, la o oră și ceva de Galați.

Pornind de la aceste premise, revista „Sinteza” a realizat în septembrie 2014 un dosar dedicat Găgăuziei, fiind prima publicație din România care l-a intervievat pe bașcanul Mihail Formuzal.

Nota redacției: Textul a fost redactat în septembrie 2014, astfel încât referirile la „anul curent” și la lunile acestuia înseamnă 2014.
Găgăuzia pe scurt

Harta Găgăuziei (dreapta) și amplasarea ei în Europa Centrală și de Est (stânga). Sursa: Atlasul UTA Găgăuzia 2014. Click pentru mărire

Harta Găgăuziei (dreapta) și amplasarea ei în Europa Centrală și de Est (stânga). Sursa: Atlasul UTA Găgăuzia 2014. Click pentru mărire

Găgăuzia se întinde pe 1.848 de kilometri pătrați și cuprinde trei orașe și 23 de comune, cu un total de 155.000 de locuitori.

Cea mai larg acceptată ipoteză despre originea găgăuzilor afirmă că aceștia sunt o seminție de turci selgiucizi, stabiliți în perioada medievală în nordul Bulgariei, unde s-au contopit cu alte popoare turcice și au adoptat ritul creștin ortodox.

În 1812, după ce Rusia țaristă a încorporat Basarabia, găgăuzii au fost invitați să se stabilească în sudul acesteia, zonă cunoscută sub numele de Bugeac. Găgăuzii s-au stabilit în principal în zonele părăsite de tătarii nogai, care s-au refugiat din fața rușilor.

După unirea Basarabiei cu România, în perioada interbelică, populația găgăuză a fost supusă unui proces de românizare, care a creat resentimente față de populația majoritară.

După al doilea război mondial găgăuzii au fost rusificați treptat. Ei adoptă din 1956 grafia chirilică a limbii, iar din 1966 se renunță la studierea limbii în găgăuze în școli.

În 1991, pe fondul disoluției URSS, la Comrat este proclamată o republică independentă, nerecunoscută. Experți internaționali spun că mișcarea separatistă găgăuză de la începutul anilor 1990 a fost alimentată de teama unirii Republicii Moldova cu România, pe fondul resentimentelor din perioada interbelică.

În 1994, după un referendum în care 90% din populația Moldovei s-a exprimat împotriva unirii cu România, și în urma intervenților diplomatice ale Turciei, a luat ființă Unitatea Teritorială Autonomă (UTA) Găgăuzia, parte a Republicii Moldova. 

Mica mare complicație

Nimic nu este simplu în Găgăuzia. În primul rând, sunt găgăuzii înșiși – un popor turcic, dar ortodox, singura populație din Europa de acest fel. În al doilea rând este multilingvismul regiunii – Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia are trei limbi oficiale: moldovenească, rusa și găgăuza. În al treilea rând, este diversitatea etnică – regiunea este locuită majoritar de găgăuzi (82,6%), dar și de ruși, moldoveni, bulgari și ucraineni. Nu în ultimul rând, chiar și harta regiunii este o încâlceală, Găgăuzia fiind formată din patru teritorii disparate, intercalate de raionul Tărăclia, preponderent bulgăresc, al Republicii Moldova propriu-zise.

Și, dacă asta nu era destul, Găgăuzia este peste deal, literalmente, de zona rusofonă a Ucrainei.

Statuia lui Lenin domină principalul spațiu public din Comrat - piațeta din fața Bașcanatului, care este și cel mai popular loc de întâlnire din oraș | Fotografii: Vakarcs Lorand

Statuia lui Lenin domină principalul spațiu public din Comrat – piațeta din fața Bașcanatului, care este și cel mai popular loc de întâlnire din oraș | Fotografii: Vakarcs Lorand

Comrat, mica metropolă

Comrat, capitala Găgăuziei, este o metropolă liliputană. Deși are doar 25.000 de locuitori, posedă toate atributele unei mari aglomerații urbane: guvern și parlament, curte de justiție, universitate, teatru, muzee, galerie de artă, centru cultural local și străin, supermarketuri, catedrală, terase șic, locuri de joacă moderne, monumente, parcuri și nu mai puțin de 11 filiale bancare.

Statuia lui Lenin din fața guvernului regional este însă ceva ce nu găsești în orice oraș, oricât ar fi el de mare. Tovarășul are o privire absentă și ține o mapă sub brațul drept. Artera principală a orașului îi poartă numele, la fel ca în mai toate localitățile din Găgăuzia.

În ciuda aparentei prosperități de factură occidentală din centrul Comratului, despărțirea de Lenin este lungă și dureroasă în această parte a Europei, una dintre cele mai îndârjite anti-UE. În februarie anul curent, în Găgăuzia a avut loc un referendum, în care doar 2,27 dintre participanți s-au pronunțat în favoarea unei apropieri de Uniunea Europeană a Republicii Moldova. În schimb, o majoritate zdrobitoare, de 98,47 la sută, a votat pentru aderarea Moldovei la Uniunea Vamală Rusia, Belarus, Kazahstan. La urne s-a prezentat peste 70% din populația cu drept de vot. Plebiscitul, organizat de guvernul regional, nu a fost recunoscut de guvernul central, și a determinat o nouă încordare a relațiilor dintre Chișinău și Comrat.

Tensiunile dintre cei doi poli de putere au escaladat pe parcursul primăverii, pe fundalul neliniștitor al conflictului din Ucraina, stat aflat în vecinătatea Găgăuziei.

De Ziua Europei, în 9 mai, când un ONG pro-european din Comrat a organizat o acțiune de informare în stradă despre UE, s-a petrecut ceva neașteptat. „Oamenii au fost ostili, am mai avut astfel de acțiuni, dar așa ceva nu s-a mai întâmplat. Au venit oameni agresivi la noi și ne-au întrebat ce tot vrem cu Uniunea Europeană”, povestește Liudmila Mitioglo, coordonatoarea Centrului Interactiv European „Pro Europa” din Comrat.

Situația a atins un alt punct critic în iunie, când bașcanul (guvernatorul) Găgăuziei, Mihail Formuzal, a criticat dur semnarea de către Republica Moldova a tratatului de asociere cu Uniunea Europeană.

La începutul lui august, în Baurci, o comună din Găgăuzia, s-a consumat un episod violent din tot acest război psihologic. O mașină de poliție rutieră, care patrula noaptea la ora 3 în fața unei discoteci, a fost incendiată de un grup de tineri.

Am ajuns în Găgăuzia la două zile după acest incident. Responsabilii de la Comrat își puneau întrebarea ce căuta o patrulă de poliție rutieră – deci fără atribuții de ordine publică – în toiul nopții, în fața unei discoteci, dintr-un sat care nu se află pe drumul național. Oficialii găgăuzi erau iritați și de faptul că un suspect reținut în acest caz fusese transportat și încarcerat în afara granițelor administrative ale Găgăuziei. De cealaltă parte, incendierea unei mașini de poliție a fost de natură să alimenteze presa majoritar ostilă Găzăuziei de la Chișinău, dar și resentimentele autorităților.

Pace și tovărășie

Nimic ostil, însă, pe străzile din Comrat, unde viața curge destul de molcom. La centrul cultural turcesc, situat vizavi de bașcanat (guvernul regional), revistele și cărțile se odihnesc în liniște, așteptând cititorii. Turcia are o relație specială cu Găgăuzia, dată fiind apropierea lingvistică, istorică și culturală dintre cele două popoare. Turcia, prin președintele de atunci, Süleyman Demirel, a jucat un rol diplomatic important în constituirea Unității Teritoriale Autonome Găgăuzia, în 1994. În baza acestei relații privilegiate, la Comrat funcționează Biblioteca Atatürk, patronată de statul turc. Directoarea bibliotecii, Vasilisa Tanasoglo, spune că, lunar, câteva zeci de persoane apelează la serviciile bibliotecii, solicitând mai ales volume legate de relația dintre Turcia și Găgăuzia. „Lumea se uită și la serialul «Süleyman Magnificul», la televizor, dar nu am observat să vină să ceară cărți despre el”, spune directoarea. Din spatele ei, alt lider turc legendar, Kemal Mustafa Atatürk, îi privește serios pe toți vizitatorii.

Publicistul și autorul Todur Zanet tocmai a ajuns la bibliotecă cu ultimul număr din ziarul „Ana Sözü” (Cuvântul-Mamă), pe care îl conduce. „Vi se pare că e pe aici vreun conflict? Cei de la putere (la Chișinău – n.r.) vor să lase impresia că noi suntem dușmani. Pescuiesc în ape tulburi. Asta e tot”, comentează degajat literatul.

Vi se pare că e vreun conflict pe aici? Cei de la putere vor să lase impresia că noi suntem duşmani. Pescuiesc în ape tulburi. Asta e tot

Todur Zanet, publicist găgăuz

Zanet este unul dintre cei mai respectați oameni de cultură găgăuzi, el fiind, printre altele, autorul traducerii „Luceafărului” în găgăuză. „Mi-au trebuit patru sau cinci ani să îl traduc. A fost o muncă titanică. La multe cuvinte nu le înțelegeam sensul profund, a trebuit să studiez intens să înțeleg pe deplin”, mărturisește acesta.

Pe același bulevard Lenin, la o sută de metri de biblioteca turcească și peste de drum, se găsește Muzeul Comrat, pe numele întreg „Muzeul Regional de Istorie și Studiere a Ținutului”. Fondat în 1969, păstrează un aer vetust de muzeu din alte vremuri. La intrare, un tablou de dimensiuni impresionante al lui Ștefan cel Mare dă cezarului ce e al cezarului. În rest, mai nimic nu aduce aminte de Moldova. Suntem suficient de norocoși să îl prindem la muzeu pe directorul fondator al acestuia, Anatol Marinov. Spre deosebire de restul angajaților, știe românește bine și ne face un ghidaj amănunțit. Accentuează asupra faptului că muzeul s-a deschis în 1969. „L-am deschis în biserică, că pe atunci, știți, bisericile erau părăsite. Dacă nu eram eu să o fac muzeu, biserica asta din Comrat s-ar fi dărâmat”, destăinuie venerabilul muzeograf. Are 86 de ani, își găsește greu cuvintele, dar reușește să ne facă turul complet, trecând în revistă marile momente ale Comratului.
Perioada interbelică, în care actuala Găgăuzie a făcut parte din România Mare, este reprezentată doar prin prisma personalității lui Mihail Chiachir, preot care a realizat un dicționar român-găgăuz, a scris o istorie a găgăuzilor și s-a opus românizării forțate a zonei. Perioada sovietică este mult mai bine reprezentată, începând cu primul militar al Armatei Roșii care a pătruns în Comrat și până la dizolvarea URSS și începutul mișcării de emancipare a găgăuzilor, finalizată cu înființarea Unității Teritoriale Autonome Găgăuze, în 1994.

La finalul vizitei, suntem așteptați cu masa pusă, într-o sală a muzeului. Este ziua Ivanei Gheorgheevna, președinta fondului muzeului. Nu avem nicio șansă să scăpăm de ospitalitatea angajaților, care închid muzeul, deși e abia ora 12.00, pentru a-și sărbători colega. Scena e un flash-back cu mesele tovărășești dinainte de 1989. O masă lungă și subțire susține o grămadă de bunătăți: salată de vinete, sarmale în foi de viță, ardei copți, platouri cu brânză telemea, roșii și salam uscat „Victoria”, culoarea locală o dau plăcintele tradiționale găgăuze, numite „gozlemä” și un preparat numit „limba soacrei”, gătit din vinete, cu usturoi și roșii. Totul este stropit din belșug cu vișinată de casă, vin roșu de casă și compot de cireșe, tot de casă. În zece minute atmosfera s-a încins și mesenii încep să povestească câte în lună și în stele, numai în rusă și nimic despre politică.

Iubirea, la Ceadâr-Lunga

La 45 de minute de Comrat cu mașina, în al doilea oraș ca mărime al Găgăuziei, Ceadâr-Lunga, locul de naștere al eruditului Mihail Ciachir, aparența de prosperitate din capitala Găgăuziei a dispărut. Vântul fierbinte al Bugeacului mătură praful de pe străzile desfundate ale localității. Restaurantul Kozerog („Capricorn” în limba rusă), unul dintre cele mai selecte din localitate, este pustiu, chiar dacă un meniu al zilei – borș de sfeclă, la felul I, și cârnați cu piure de cartofi, la felul II – este la jumătate față de prețurile din România. În schimb, un local mic și sordid, la intrarea căruia scrie bilingv „Kрушка/Çölmek” este plin de bărbați între două vârste. Termenul „Crușca” (Kрушка) înseamnă băutură servită la suta de grame, în special votcă, explică translatorul.
De pe un panou publicitar, o tânără fată frumoasă zâmbește galeș, flancată de versuri scrise cu alfabet chirilic. Toată lumea din Ceadâr-Lunga știe povestea ei: Veronica este studentă la Varna, în Bulgaria, iar prietenul ei este atât de îndrăgostit de ea, încât a plătit acest panou, cu fotografia ei și o declarație de dragoste, să vadă tot orașul.

În Ceadâr-Lunga se găsește un monument al soldaților găgăuzi căzuți în Afganistan, dar și unul în cinstea lui Mihail Ciachir. Tot aici funcționează un teatru în limba găgăuză, un liceu privat găgăuzo-turco-azer, iar în fața primăriei a fost dezvelit un monument, în semn de mulțumire „poporului transnistrean” pentru ajutorul și susținerea acordate orașului în 1990.

„Dacă la Comrat este capitala Găgăuziei, Ceadâr-Lunga este un fel capitală culturală”, spune Piotr Ostaș, un student în vârstă de 21 de ani, care urmează facultatea de Administrație Publică la Târgu-Mureș.

Piotr este el însuși un rezumat al Găgăuziei: mama sa, Elana,este găgăuză, tatăl, Dumitru, moldovean; a învățat găgăuza și moldovenească copilărind la țară, în Congazcic, nu departe de Comrat, iar școala a făcut-o în limba rusă, cu patru ore pe săptămână de moldovenească și trei de găgăuză. Acum face facultatea în limba română. „Așa suntem noi, găgăuzii, toți știm cel puțin două limbi, dar mulți și câte trei sau patru”, zâmbește Piotr.

Prietena sa, Iana Cîssa, de care este îndrăgostit cu toată puterea vârstei, este alt exemplu tipic de cetățean al Găgăuziei. Tatăl ei, Serghei,este bulgar, iar mama, Liuba, este găgăuză. În familie vorbesc rusa, dar a învățat și bulgara. A făcut școala în limba rusă, dar și câte trei ore de bulgară și patru de moldovenească, pe săptămână. Nu vorbește fluent moldoveneasca, dar o înțelege bine. „Așa suntem noi, vorbim în mai multe limbi, important e că ne înțelegem”, zâmbește tânăra. Tocmai a terminat liceul și a intrat la facultatea de Medicină din Belgorod, în Rusia.

Tații celor doi sunt o altă poveste sovietică: Dumitru Ostaș a făcut armata în Ungaria, iar al ei, în Tadjikistan. Între ei, Piotr și Iana vorbesc cel mai mult în rusă, dar câteodată termina fraza în găgăuză, și, nu rar, Piotr „scapă” un cuvânt în moldovenească, iar Iana, în bulgară.

Tradiții la Beșalma

În Găgăuzia, rusa este principala limbă vorbită. Pe culoarele bașcanatului, pe stradă, în supermarketuri, rusa este omniprezentă. Ici-colo, inscripții trilingve și reclame în moldovenească sparg spațiul de limbă rusă. Elita intelectuală și politică de la Comrat spune că găgăuza se vorbește mai cu seamă la sate. În cele trei orașe ale regiunii – Comrat, Ceadâr-Lunga și Vulcănești – rusa este „lingua franca”, pentru populația eterogenă de găgăuzi, moldoveni, ruși, bulgari și ucraineni.
Beșalma, o comună cu 4.500 de locuitori, unde 97 la sută din populație este găgăuză, este locul unde își are sediul o importantă instituție culturală a regiunii, Muzeul Național Găgăuz de Istorie și Etnografie. Sala festivă a muzeului este plină-ochi cu ocazia unei ceremonii prin care sunt omagiate patru personalități găgăuze. Un rând întreg de scaune este ocupat de șapte membri ai grupului de dansuri populare „Sedef” (Perla), cinci femei și doi bărbați, toți trecuți de 60 de ani. Femeile sunt îmbrăcate în culori vii – verde și portocaliu – cu năframe albe, care le acoperă de la gât în sus, lăsând să se vadă numai fața. Câte o floare la tâmpla dreaptă le dă un aer proaspăt. În vârstă de 65 de ani, Maria Ivanova Casap este una dintre păstrătoarele tradiției. Poartă la gât o salbă din bucăți rotunde de metal, numită „maniste”. „Avem oaspeți de seamă și am venit să-i cinstim cu dansurile noastre”, spune, ca la carte, femeia. Adaugă însă că straiele populare găgăuze nu se mai poartă decât la ocazii. „În 1965, încă se mai purtau zi de zi, pe stradă, dar acum nu”, mai spune ea.

Festivitatea începe cu un laudatio la adresa unuia dintre cei omagiați, I.N. Kirim, nimeni altul decât inginerul video al muzeului, în vârstă de 65 de ani. Toată lumea vorbește rusește, dar diploma citită cu voce tare de directoarea muzeului e în găgăuză. Este proiectat apoi un fotomontaj cu scene din viața omagiatului. Aparent, cea mai importantă realizare a sa este faptul că a lucrat o scurtă perioadă la Mosfilm, după ce a făcut armata și înainte de a se întoarce acasă. Sărbătoritul primește o pâine, un buchet de flori și este aplaudat de toți cei prezenți. Se așază la masa de prezidiu și începe să povestească despre viața sa, în găgăuză. Este momentul din care majoritatea celor prezenți trec de pe rusă pe găgăuză. Pe rând, din sală se ridică în picioare amici de-o viață ai sărbătoritului care îl descriu ca pe un prieten de nădejde.

Maria Ivanova Casap (centru, cu faţa), alături de ceilalţi membri ai ansamblului Sedef, dă tonul la o horă aproape moldovenească

Maria Ivanova Casap (centru, cu faţa), alături de ceilalţi membri ai ansamblului Sedef, dă tonul la o horă aproape moldovenească

Fiindcă ceilalți trei omagiați nu și-au făcut apariția, se trece direct la ultimul punct al ceremoniei – dansurile populare. Cei șapte membri ai ansamblului încep reprezentația pe muzica pusă la un difuzor miniatural. Vocile puternice, plăcute, reverbează în sala festivă, în timp ce dansatorii se învârt cu mișcări complicate pe un dans cu ritmuri ce amintesc geamparalele dobrogene. Reprezentația ține aproape jumătate de oră. La un moment dat, angajați ai muzeului și alți localnici se prind într-un dans care seamănă izibitor cu horele românești.

Între timp, sălile muzeului sunt vizitate de două fetițe. Tatiana și Snejana, în vârstă de 10, respectiv, 11 ani, au venit, singurele, să vadă muzeul. Cele două se miră cu voce joasă în fața feluritelor exponate etnografice. Snejana are părinți găgăuzi, dar locuiește în Rusia, și a venit în vacanță la bunicii din Beșalma, iar prietena ei Tatiana a adus-o să vadă muzeul, mândria localității. Spune că a învățat câteva cuvinte în găgăuză, dar nu o vorbește curent.

Înapoi în sala festivă, oficialii muzeului nu vor să audă că cineva pleacă de la ceremonie înainte de a gusta ceva. Ca prin minune, în holul de intrare apar două mese, pe care se pun același tip de bucate ca la masa tovărășească de la Comrat. Apare încă unul dintre cei omagiați, fostul campion de lupte libere Ghenadi Tulba. Vorbește apăsat în rusă despre cât de important este să nu se piardă limba găgăuză și tradițiile. Întrebat de ce spune toate aceste în rusă și nu în găgăuză, răspunde cu cel mai firesc aer că în rusă îl înțeleg toți.

„Oricum”, continuă fostul mare sportiv, „ceea ce e cu adevărat important este că aici, dacă cineva cade pe stradă, oricine se apleacă și îl ridică, imediat, dar într-un oraș mare asta nu se întâmplă”.

Vânt în buzunare, optimism în statistici

Beșalma, ca și restul satelor din Găgăuzia, se „laudă” cu drumuri catastrofale. O excepție este drumul național M3, care străbate longitudinal Găgăuzia, de la sud la nord, continuând până la Chișinău. Drumul este în reabilitare, lucrările fiind executate de firma Pa&Co International, a controversatului om de afaceri român Costel Cășuneanu.

Șoseaua, în bună parte deja modernizată, străbate dealuri frumos lucrate, cultivate cu floarea-soarelui, viță-de-vie, porumb sau cereale. Agricultura este principala ocupație a găgăuzilor și știu să o facă bine. Se laudă cu legumele și fructele lor, mai gustoase decât oriunde în lume. Sărăcia este însă lucie în regiunea autonomă. Statistic, Republica Moldova este cea mai săracă țară din toată Europa, iar Găgăuzia are un PIB cam cu 30% mai mic decât media națională, potrivit estimării lui Vitali Chiurcciu, șeful departamentului economic din cadrul guvernului regional. La un PIB mediu național per capita estimat de FMI la 2.230 de dolari în 2013, asta înseamnă un PIB regional pe cap de locuitor de numai 1.560 de dolari.

Chiurcciu descrie regiunea ca fiind una care a început tranziția de la o economie exclusiv agrară la una agro-industrială. Enumără apoi o serie de investiții în domeniul cosmeticii și al industriei farmaceutice. Autoritățile de la Comrat au un pachet coerent de facilități pe care le oferă investitorilor și care începe să dea roade. Companiile care deschid aici unități de producție nu plătesc niciun impozit timp de cinci ani, cu condiția să nu închidă fabrica încă cinci ani, după expirarea facilităților. „În acest proiect avem cinci companii, și încă două, care au încheiat toată perioada prevăzută, dar continuă activitatea”, spune Chiurcciu.

Totuși, agricultura rămâne pilonul de bază al economiei locale. Și la acest capitol, autoritățile de la Comrat excelează la statistici optimiste. Producția de fructe aproape s-a dublat din 2012 în 2013, există o creștere susținută a suprafațelor cultivate, volumul de struguri recoltați a crescut spectaculos ș.a.m.d.

Iana şi Piotr se plimbă prin parcul din Ceadâr-Lunga, prea îndrăgostiţi pentru a-şi face prea mari griji pentru viitor

Iana şi Piotr se plimbă prin parcul din Ceadâr-Lunga, prea îndrăgostiţi pentru a-şi face prea mari griji pentru viitor

Potrivit regulamentului de autonomie al Găgăuziei, toate taxele importante colectate rămân la Comrat – TVA, impozit pe profit, accize, taxe de proprietate etc. Excepție face taxa de drum, care este împărțită 50%-50% cu Chișinăul. În schimb, fondurile de asigurări sociale și medicale sunt gestionate 100% de Chișinău. De asemenea, Comratul nu are competențe cu privire la așa-numitele „investiții capitale”, care vizează în principal școlile, spitalele și infrastructura rutieră. „Așa că, de 20 de ani ne străduim să facem o secție nouă de chirurgie la spitalul din Comrat”, spune Chiurcciu.

Dar marea problemă economică a autorităților de la Comrat este impozitarea de către Chișinău a comerțului exterior, import și export, derulat de agenții economici din Găgăuzia. Oficialul găgăuz se lansează într-o serie de calcule complicate care demonstrează că, dacă partea economică a regulamentului de autonomie s-ar aplica potrivit legii, bugetul Găgăuziei, în valoare de 400 de milioane de lei moldovenești (aprox 22 de milioane de euro), din care jumătate sunt alocări de la Chișinău, ar fi de trei ori mai mare, și asta doar din resurse proprii, fără alocări de la centru. „Degeaba tot spun asta la Chișinău, suntem într-un dialog al surdo-muților”, se plânge responsabilul economic de la Comrat.

Creșterile din statistici încep să se regăsească, timid, și în viața de zi cu zi spune Liudmila Mitiogolo, de la Centrul „Pro-Europa”. „Cred că există o schimbare în bine în ultimii ani, văd că oamenii cumpără produse locale dar nu văd să se deschidă fabrici, uzine”, spune aceasta.

Embargoul impus de Rusia asupra importurilor de produse agricole din Republica Moldova este însă un motiv real de îngrijorare, spune Stepan Chiriacov, coordonatorul regional al Agenției Naționale de Dezvoltare Rurală. Potrivit acestuia, principala problemă o reprezintă exporturile de fructe. „Nu știm cum vom proceda, mai ales cu strugurii de masă, deoarece cei mai mulți îi exportam în Rusia și Belarus. Problema cea mai mare este că nu avem unde să păstrăm fructele, mai ales strugurii, deoarece nu există depozite frigorifice suficiente”, spune acesta.

Vinul este alt produs de bază al Găgăuziei. Datorită unor relații speciale cu regiuni înfrățite din Rusia, cinci dintre cele 13 industrii de vinificație din regiune au în continuare drept de export în Rusia, în ciuda embargoului, explică Vitali Chircciu.

Probleme de nivel macro sunt însă floare la ureche pe lângă cele de nivel micro, respectiv banii din buzunare. Astfel, potrivit statisticilor furnizate de Vitali Chiurcciu, salariul mediu în Găgăuzia este echivalent cu 75% din salariul mediu net național al Republicii Moldova, care este cel mai mic din toată Europa. La sfârșitul anului 2013, acesta era de 263 de dolari, ceea ce ar însemna, pentru Găgăuzia, un salariu mediu net de doar 197 de dolari pe lună.

La intersecție de lumi

La un astfel de venit lunar, bineînțeles că mulți găgăuzi au plecat la muncă în străinătate, de unde, cu banii trimiși, susțin economia fragilă de acasă. În total, 17.000 de persoane, adică mai bine de 10% din populație, figurează ca emigranți temporari. Rusia și Turcia sunt principalele țări de destinație, cu 9.600, respectiv 5.800 de migranți, cifre care demonstrează fără echivoc și afinitățile emoționale, și culturale ale regiunii.

Migrația în căutarea unui loc de muncă este completată de cea pentru studii. Bașcanul Mihail Formuzal scoate în evidență faptul că o cincime dintre absolvenții găgăuzi de liceu studiază în străinătate. Este vorba, în principal tot de Rusia și Turcia, dar și de Bulgaria, Ucraina și România.

Printre cei plecați la studii sunt și Piotr și Iana, cei doi tineri îndrăgostiți din Ceadâr-Lunga. Se plimbă de mână prin parcul dezolant de neîngrijit și murdar al orașului. La sfârșitul vacanței, unul va pleca la studii în România, celălalt, în Rusia. Cei doi îndrăgostiți nu știu ce le rezervă viitorul. Ar putea să se stabilească în oricare din cele două țări sau să se întoarcă în Găgăuzia. Nu știu, încă, ce drum vor alege, dar Iana știe sigur un lucru: „Noi hotărâm singuri cum va fi”.

Maxim Mardari studiază la Sofia design industrial și, în vacanțe, este singurul roller din Comrat. A călătorit mult, dar vrea să se întoarcă acasă. „Îmi place viața aici, ai tot ce îți trebuie. Abia aștept să termin facultatea și să îmi fac un rost aici”, spune Maxim, înaintea unui antrenament în fața statuii lui Lenin, din fața Bașcanatului

Maxim Mardari studiază la Sofia design industrial și, în vacanțe, este singurul roller din Comrat. A călătorit mult, dar vrea să se întoarcă acasă. „Îmi place viața aici, ai tot ce îți trebuie. Abia aștept să termin facultatea și să îmi fac un rost aici”, spune Maxim, înaintea unui antrenament în fața statuii lui Lenin, din fața Bașcanatului


Mihail Formuzal: „Nu am ieşit dintr-o Uniune Sovietică, că să intrăm în altă Uniune Sovietică”

Duminică, 22 martie 2015, în Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia au loc alegeri pentru funcția de guvernator, denumit pe plan local bașcan. Alegerile au loc după ce Mihail Formuzal, un eurosceptic și antiunionist convins, și-a dus la capăt două mandate consecutive. Principalii candidați la scrutinul de duminică sunt socialista Irina Vlah, urmată de parlamentarul democrat Nicolae Dudoglo și prim-vicepreședintele Comitetului Executiv al Găgăuziei, Valeri Ianioglo, considerat mâna dreaptă a fostului guvernator. Ultimele două sondaje de opinie relevă că Irina Vlah ar putea câștiga alegerile chiar din primul tur de scrutin.

Găgăuzia, regiune autonomă din sudul Republicii Moldova, a ajuns în prim-planul politicii globale la începutul anului 2014, când aici s-a desfășurat un referendum nerecunoscut de comunitatea internațională. Atunci, populația locală a votat pentru independență, dacă Republica Moldova și-ar pierde suveranitatea. Mai târziu, pe fondul separării Crimeei de Ucraina, au existat temeri că regiunea Găgăuzia ar putea deveni următorul conflict înghețat din Europa. Pentru alarmiști, asta ar însemna un potențial Nagorno-Karabah, la o oră și ceva de Galați.

Pornind de la aceste premise, revista „Sinteza” a realizat în septembrie un dosar dedicat Găgăuziei, fiind prima publicație din România care l-a intervievat pe bașcanul Mihail Formuzal.

 

Mihail Formuzal, bașcan al Găgăuziei timp de două mandate

Mihail Formuzal, bașcan al Găgăuziei timp de două mandate

Mihail Formuzal, carte de vizită
Bașcanul Găgăuziei s-a născut în 1959 în satul Beșghez din raionul Ceadâr-Lunga, în RSS Moldova la acea vreme.
În 1979, după efectuarea stagiului militar în marina militară a URSS, s-a înscris la Şcoala Militară Superioară de Artilerie „M.V.Frunze” Odesa, RSS Ucraina, pe care a absolvit-o în 1983.
Până în 1994 a urmat o carieră militară, trecând în rezervă cu gradul de maior. În 1995 a fost ales viceprimar în Ceadâr-Lunga (al doilea cel mai mare oraș din Găgăuzia), iar în 1999, primar.
În 2002 a candidat ca bașcan, dar a pierdut alegerile, în fața candidatului susținut de comuniști. În 2003 a fost reales prima în Ceadâr-Lunga, pentru ca în 17 decembrie 2006 să fie ales guvernator (bașcan) al Unităţii Teritoriale Autonome Găgăuzia. El a fost reales în 2010. Este membru al Partidului Regiunilor din Moldova, un partid nesemnificativ la nivel național. În calitate de guvernator al UTA Găgăuzia, Mihail Formuzal este membru al Guvernului Republicii Moldova.
Mihail Formuzal este căsătorit și are trei copii, dintre care doi trăiesc în Europa de Vest.

Bașcanul Găgăuziei, Mihail Formuzal, nu a mai acordat un interviu amplu, tête-à-tête, presei din România, până în vara anului trecut. În luna iulie, la puțin timp după semnarea tratatului de asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, după o saptămână de discuții prin e-mail, serviciul de presă al Bașcanatului dă unda verde: avem la dispoziție, conform solicitării, o întrevedere de 45 de minute cu Mihail Formuzal, în perioada 4-11 august, sau după 25 august.

În 6 august, la ora 9.00, la intrarea în sediul guvernului regional din Comrat, trecem printr-un filtru de control ca pe aeroport. Mai suntem verificați o dată în anticamera bașcanului, de către garda personală de corp, așteptăm preț de 10 minute până când guvernatorul dă un sincron pentru o televiziune din Chișinău și apoi intrăm.

Biroul bașcanului este luminos și spațios, cu mobilier alb-sclipitor, minimalist. Culoarea locală este dată de trei icoane expuse pe un dulap, deasupra biroului lui Mihail Formuzal și de un Glob pământesc cu suport aurit și un cristal masiv în vârf.

După 20 de ani de la obținerea autonomiei Găgăuziei, care credeți că sunt principalele provocări cu care se confruntă regiunea pe care o conduceți?

Aşteptările oamenilor nu au fost respectate în totalitate. Legea (autonomiei – n.r.) nu a intrat în vigoare în toate elementele sale. Când legea a fost adoptată, s-a spus că Guvernul şi Parlamentul ar trebui să pună în aplicare în termen de o lună toate regulamentele de autonomie, în conformitate cu legea. Pentru 20 de ani, guvernul nu a făcut nimic, şi tot în acești 20 de ani, din acea lege a fost eliminat un articol după altul, fără a adăuga ceva. În Europa modernă, procesul de descentralizare și regionalizare este însoțit de delegarea atribuțiilor și prerogativelor, aceasta este practica europeană, în Moldova ea nu a fost aplicată în întregime, astfel încât oamenii să poată să simtă beneficiile autonomiei. Dar există și o multitudine de lucruri pozitive: pe teritoriul Unității Teritoriale Autonome s-a păstrat pacea, armonia interetnică, se folosesc trei limbi, funcționează instituțiile, sistemul este stabil. Dar rămân întrebări legate de relațiile cu Chișinăul.

Potrivit Regulamentului Găgăuziei, „renașterea, păstrarea, dezvoltarea și lărgirea sferei de utilizare a limbii găgăuze sunt sarcinile prioritare ale autorităților publice ale Găgăuziei”. Dumneavoastră sunteți cea mai înaltă autoritate publică a regiunii și vă aflați în funcție de aproape opt ani. Vă întreb, deci, ce ați făcut pentru dezvoltarea limbii găgăuze, atâta vreme cât, de la intrarea în Găgăuzia și până aici, nu am văzut aproape nimic scris în găgăuză și nu am auzit decât limba rusă?

De fapt, s-au făcut multe pentru dezvoltarea limbii noastre, dar vă voi spune doar pe cele mai importante. În primul rând, am creat un centru de cercetare, care se ocupa cu studiul istoriei, tradiţiilor, a modului de viaţă, a obiceiurilor şi a culturii găgăuze. În al doilea rând, un număr foarte mare de cărţi au fost publicate în limba găgăuză, a crescut numărul de emisiuni în limba găgăuză la televiziune şi radio, a crescut numărul de ziare si publicații. De asemenea, se publică trei ziare în limba găgăuză, există o mulţime de alte materiale care sunt publicate în această limbă. În teatre se joacă în limba găgăuză. Teatrele din Găgăuzia merg şi dau spectacole în lumea turcică în limba noastră maternă. Nu pot să spun că am rezolvat toate problemele, pentru că suntem doar la început şi avem încă foarte mult de făcut, astfel încât limba noastră să fie folosită pe scară mai largă. Pot să spun despre mine, personal, că dacă în urmă cu 20 de ani vorbeam cam 10% în limba găgăuză, în timp ce restul de 90% vorbeam în rusă, astăzi pot spune că 60% din discursul meu este în limba găgăuză, în timp ce restul de 40% este în limba rusă. În localităţile rurale, limba găgăuză este folosită mai mult decât în zonele urbane. Acest teritoriu este locuit de bulgari, ruși, ucraineni, găgăuzi şi moldoveni. Multilingvismul este un mediu normal pentru noi. De regulă, fiecare rezident știe două-trei limbi. Oameni din generaţia mai în vârstă ştiu patru limbi – rusă, bulgară, găgăuză şi moldovenească. Acestea sunt cele patru limbi de bază, foarte larg utilizate aici. Tatăl meu ştie patru limbi, eu știu trei limbi, dar nu vorbesc prea bine în limba moldovenească, însă cred că multilingvismul este cea mai mare avere a poporului nostru. Rezumând, am făcut mult, dar mai avem nevoie să facem în continuare pentru studiul limbii găgăuză.

Vorbind despre limbi, în Găgăuzia se întâmplă un lucru ciudat: sintagma „limba română” este oficial interzisă în școlile din regiune, deși școala internațională de lingvistică susține limba română și cea moldoveanască sunt unul și același lucru. Cum explicați, prin urmare, această interdicție?

Limba este o chestiune delicată. Noi, locuitorii Găgăuziei, tratăm foarte atent acest lucru. Locuitorii Găgăuziei formează doar, 4,5% din populaţia Republicii Moldova, noi nu dorim să dictăm moldovenilor cum să își numească limba. Respectăm limba în sine, în cazul în care ni se spune că este limba moldovenească, suntem de acord, în cazul în care se spune că este limba română – suntem de acord. Dar, în Constituţia Republicii Moldova se spune că limba este moldovenească. Când un moldovean zice că limba lui este limba română, noi nu-l contrazicem. Dar putem întâlni și un moldovean care ne spune că limba lui este moldovenească. Noi suntem confuzi şi nu ştim ce să facem, şi de aceea am inventat formularea „limba de stat”. Fiecare privește limba lui aşa cum o doreşte, fie că este limba română sau moldovenească. Noi o numim limbă de stat, pentru a evita litigiile si certurile. Noi nu suntem împotrivă, dacă Parlamentul va vota că limba este română, deoarece atunci așa va fi scris în Constituţie, ca limba este română. Dar, atâta timp cât este scris ca limba este moldovenească, eu sunt obligat să respect Constituţia ţării şi să numesc limba moldovenească.

Aveți trei copii, unde îi vedeți trăind peste 20 de ani?

Copiii mei își determină singuri soarta. Lumea modernă este una deschisă, și dacă doresc să trăiască în America, ei vor trăi în America. În cazul în care doresc să trăiască în Moldova, vor trăi în Republica Moldova. Așa m-a învățat tatăl meu. Am fost șase copii, dintre care doi sunt cetăţeni ai Statelor Unite ale Americii, doi sunt cetăţeni ai Federaţiei Ruse, şi doi sunt cetăţeni ai Republicii Moldova. Scopul tatălui meu, în primul rând, a fost să ne dea o educaţie excelentă. El m-a învăţat așa, şi eu îi învăț pe copiii mei la fel. Le spun tuturor copiilor din Găgăuzia că ei ar trebui să obţină o educație excelentă, oriunde în întreaga lume. Aproape fiecare al cincilea copil din Găgăuzia studiază în străinătate. Scopul nostru este să le dăm o educaţie bună, dar unde vor trăi, este alegerea lor proprie. Şi, desigur, mi-aş dori ca ei să aleagă Republica Moldova.

Conform legii autonomiei, Găgăuzia are dreptul de a-și declara independența „în cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent”. Din punctul dumneavostră de vedere, aderarea Moldovei la Uniunea Europeană înseamnă o schimbare suficientă de statut, pentru a începe procesul de declarare a independenței?

Putem spune că în cazul în care Republica Moldova îşi pierde statutul de stat independent, Găgăuzia s-a declarat deja pe sine o republică independentă, din data de 2 februarie 2014 (data referendumului cu privire la independență derulat în Găgăuzia, fără a fi recunoscut de Chișinău – n.r.). Dacă Moldova îți pierde statutul său ca stat independent prin unirea cu România, acest lucru înseamnă că, în acest caz, Găgăuzia devine un stat independent. Oameni au avut de facut această alegere şi 98,5% din ei au votat pentru acest lucru în 2 februarie 2014. În ceea ce privește UE, cercetările şi constatările grupurilor noastre de experţi nu sunt încă finalizate, noi lucrăm la un studiu cu privire la aceste chestiuni, pentru a stabili în ce măsura va fi pierdută suveranitatea naţională moldovenească prin aderarea la UE. Dar procedura de aderare este lungă, iar în următorii zece ani, Republica Moldova nu este susceptibilă să adere la UE. Deci, avem timp pentru a răspunde la această întrebare. Aş privi chestiunea dintr-un punct de vedere diferit. Suntem cel mai mult interesați în Moldova de menţinerea unui statut de stat neutru, stat democratic, suveran, independent, statut pe care îl are astăzi Republica Moldova. Suntem pe deplin mulţumiţi cu acest statut. Anularea acestui statut al neutralităţii Republicii Moldova şi cooperarea cu NATO nu este binevenită, suntem categoric împotriva acestui lucru. Suntem de asemenea împotriva transferului de competențe către Bruxelles. Nu am ieşit dintr-o Uniune Sovietică, că să intrăm în altă Uniune Sovietică.

După referendumul din februarie ați declarat ceea ce ați repetat și adineaori, că, într-un anumit sens, Găgăuzia deja și-a declarat independența. Totuși, Chișinăul nu a recunoscut acest referendum. În mare, aceeași situație s-a repetat, până la un punct, în Crimeea, unde autoritățile regionale au organizat un referendum nerecunoscut, în baza căruia și-au declarat independența. Apoi, Crimeea s-a unit cu Rusia. Cât de posibil este un asemenea scenariu pentru Găgăuzia?

Există Constituţia Republicii Moldova, cât se poate de clară. Există o lege privind statutul juridic special al UTA, și numai în cazul pierderii de suveranitate a Republicii Moldova, numai în acest caz, este posibilă autodeterminarea poporului găgăuz, şi care va fi decizia Parlamentului şi a oamenilor, eu nu pot spune. În cazul în care Parlamentul decide să elimine Republica Moldova și se va uni cu România,, în acest caz, poporul găgăuz se va întruni şi va decide cu privire la viitorul lor. Îmi place modelul elveţian. Pentru Moldova, acest model este foarte bun. Un model în care o țară poate coopera și cu Occidentul şi cu Orientul. Nimeni nu ne împiedică să implementăm standarde democratice în propria ţară, este bine să rămânem un stat neutru, am avea posibilitatea de a coopta şi Transnistria.

Ostil aderării Moldovei la UE, Mihai Formuzal își dorește o apropiere de uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan

Ostil aderării Moldovei la UE, Mihai Formuzal își dorește o apropiere de uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan

Cooperarea cu NATO nu este binevenită, suntem categoric împotriva acestui lucru. Suntem de asemenea împotriva transferului de competențe către Bruxelles. Nu am ieşit dintr-o Uniune Sovietică, că să intrăm în altă Uniune Sovietică.

Cum vă afectează sancțiunile economice impuse de Rusia Republicii Moldova?

Desigur, şi pentru Republica Moldova şi pentru Găgăuzia aceste sancţiuni au avut consecinţe negative. Am avut până acum trei embargouri legate de producția din sectorul viti-vinicol. Am avut 30% din piaţa rusă de produse viti-vinicole, iar acum a ajuns la 2%. Am auzit poveşti despre piața UE, dar acestea mă fac să râd, pentru că cel mai mare democrat din Republica Moldova am fost eu, dar chiar acum, ceea văd nu îmi inspiră încredere, fiindcă în Uniune se aplică standarde duble sau triple.
Vă pun o întrebare, unde-s vinurile noastre din Europa?! Spuneți că Europa va lua vinurile noastre?! Aceasta sunt povești! De ce să mințim pe oamenii?! Am văzut în UE pe rafturi vinuri italiene, spaniole, chiliene la 1,5 euro. Aici, noi vindem cu 2 euro sticla. La asta se adaugă transportul vinurilor, promovarea lor, și vom ajunge la 5 euro sticla. Cine o va cumpăra? Piaţa este deschisă, dar nu suntem competitivi. Punctul meu de vedere este acesta: Moldovei îi trebuie zece ani de colaborare cu UE. Peste zece ani, prin retehnologizare am putea deveni competitivi în Europa.

Care ar fi cel mai pesimist scenariu pentru Găgăuzia?

Sunt concentrat pe pozitiv. Eu sunt un optimist, îmi place scenariul pozitiv, cu modelul elveţian. Sunt ofiţer de carieră şi ştiu ce e o armă, nu vreau să iau arma în mâini. Sunt politicieni, pe care eu îi numesc „sacouri”, care nu ştiu ce este războiul. Ei apelează la acțiuni de forţă. Moldova a trecut prin această etapă, în anul 1992 (războiul din Transnistria – n.r.). Politicieni moldoveni au făcut măcel între fraţi, în Moldova. Cei de succes au ajuns senatori în România. Acei oameni care au fost uciși şi îngropați, ţăranii simpli, nu se vor mai întoarce. Copiii au rămas orfani, soţiile – văduve. Politicienii i-au considerat carne de tun şi tot asta se întâmplă acum și în Ucraina. Poroşenko este un bandit, care tratează oamenii ca pe carne de tun, și Europa spune că asta este o democraţie?! acest Maidan?!

Dacă Moldova îți pierde statutul său ca stat independent prin unirea cu România, Găgăuzia devine un stat independent. Oameni au avut de făcut această alegere şi 98,5% din ei au votat pentru acest lucru.

Concret, care este poziţia dumneavoastră, cu privire la ce se întâmplă în Ucraina?

Vrem să existe pace, vrem să lucrăm cu Ucraina, vrem să le vindem ce producem, vrem să fim prieteni cu Ucraina, cum am fost prieteni în ultimii 20 de ani.

Ce părere aveți despre împărțirea Ucrainei?

Aș dori că acest stat să fie unul singur.

Au existat voci care au vorbit despre Găgăuzia Mare, deoarece există o populație găgăuză și în Ucraina, care s-ar putea uni cu UTA Găgăuzia…

Este o provocare a serviciilor speciale, care difuzează aceste informaţii pentru a promova ideea unui conflict aici şi dorind să stârnească acest conflict. Vom respecta limitele teritoriale ale statelor vecine, România şi Ucraina. Noi credem că acestea ar trebui să rămână așa cum sunt.
Cu șapte ani și jumătate în urmă, când am venit la putere, am promovat ideea de a transforma Găgăuzia într-un model de regiune autonomă. Model pentru rezolvarea mai multor conflictele care astăzi exista în lume, Nagorno-Karabah, bascii şi multe altele. Esența ideii mele este că avem un teritoriu mic, cu un număr mic de persoane şi deci avem nevoie de resurse mai puține pentru a face din Găgăuzia un model, care să fie atractiv și pentru Transnistria. Acest model ar putea fi aplicabil astăzi în Transilvania. Dar ce a făcut guvernul nostru timp de 20 de ani? Chişinăul a plasat o prostituată aici, pe care am răsturnat-o de la putere în 2006, când i-am învins pe comuniști. Am ajutat democrații să vină la putere și am sperat că vom construi un model, dar ne-am ales cu niște prostituate-mutante comuniste la putere, în Chișinău. În 2013, au încercat să îmi facă și mie o lovitură de stat, au organizat atacuri împotriva mea. În cei mai mult de 20 de ani de existenţă a statului moldovean toți au făcut la fel, au jefuit țara, și-au pus în posturi cumnații, dar nu au construit un stat. Şi cel mai rău este că aceste prostituate plac Europei. Astăzi, în Găgăuzia, nu veţi găsi o singură persoană care să spună că este urmărită de guvernator, nu veţi găsi un singur canal TV care să spună că e persecutat sau cenzurat. Numărul de ziare, posturi de televiziune și reţele de cablu crește, creşte libertatea de exprimare, drepturile omului sunt respectate aici. Europa e aici, dar în afara Găgăuziei (în restul Republicii Moldova – n.r.) e Africa. Comuniştii mi-au deschis mie opt dosare penale, au vrut să mă pună în celulă cu criminalii, şi acum comuniștii-mutanţi mă hărțuiesc în cauze penale, doar pentru faptul că eu construiesc în stat, şi să nu credeți că eu spun acest lucru numai pentru dvs.

Revenind la situația…

Lăsați-mă acum să termin. (Se înfierbântă, își dă jos sacoul și comandă ceai pentru toți) Le spun asta tuturor ambasadorilor, tuturori eurocomisarilor, le spun că sunt comuniști-mutanți, nu sunt democraţi. Uitați-vă în Ucraina. Sunt uciși civili, există un adevărat război. Şi toţi spun că ruşii sunt de vină, ruşii sunt de vină și pentru Moldova. Dar pe cumnați cine i-a pus în posturi, ruşii? Corupţia cine a adus-o, ruşii? Patrulele de poliție colectează 300 euro de la cine? De la oameni simpli. Cine colectează, rușii ? Nu! Patrulele de poliție. Ofiţeri de poliţie beți, din Chișinău, trag cu arma în Comrat. Ruşii trag? Sau un ofiţer de poliţie beat din Chişinău trage cu arma aici în Comrat, ca să provoace poporul găgăuz? Dacă nu plouă, ruşii sunt de vină, dacă e caniculă – ruşii sunt de vină. Cine ne împiedică să călătorim în Europa?! Rușii ne împiedică. Cine distruge economia? Ruşii o distrug. Toate le fac rușii. Putin face totul.

Sediul Bașcanatului, vegheat de Lenin

Sediul Bașcanatului, vegheat de Lenin

Care sunt aşteptările dumneavoastră de la Turcia?

Găgăuzia are linia sa de politică externă în conformitate cu standardele europene. Consolidarea de legături interregionale. Europa modernă este o Europă a regiunilor. Susținem consolidarea legăturilor cu regiunile prietene din Turcia şi Bulgaria şi România şi Rusia, şi Germania şi alte ţări. Sunteți un jurnalist român, şi poate vă interesează să ştiți că am fost de șase ori la ambasadorul României şi am întrebat cu care regiune am putea încheia un acord de înfrăţire. Am acţionat în cadrul politicilor europene regionale. M-am adresat la Târgu Secuiesc, Harghita, Covasna, în Alba Iulia, Constanța, Galați. Am primit răspuns că românii nu au voie să încheie un acord de înfrațire cu noi. Am dorit să intrăm în euroregiunea Dunărea de Jos. Vă voi arăta scrisori, m-am dus, m-am întâlnit, am solicitat, dar românii nu ne-au permis să intrăm euroregiune.
Turcia este garantul autonomiei găgăuze, pentru că Turcia este responsabilă de acest lucru, fiindcă Turcia, în 1994, i-a convins pe găgăuzi, care au avut o republică independentă, să adere la Republica Moldova. Turcia este responsabilă pentru asta şi este garantul autonomiei Găgăuziei, în componența Republicii Moldova.

Turcia este garantul autonomiei găgauze, pentru că Turcia este responsabilă de acest lucru, fiindcă Turcia, în 1994, i-a convins pe găgăuzi, care au avut o republică independentă, să adere la Republica Moldova.

O ultimă întrebare. De ce vă este așa de frică de România?

Avem experienţa amară a intervalului de la 1918 până în 1939-1940. Oamenilor le este frică să nu se repete acest lucru. A fost o experință amară, fiindcă România a vrut să ne asimileze, ne-a interzis să vorbim în limba noastră, a interzis cultura noastră, tradiţiile şi obiceiurile. Această teamă trece din generaţie în generaţie. Cea mai importantă misiune a găgăuzilor este de a supravieţui ca popor, de a-și păstra limba, tradițiile, cultura. Cu 200 de ani în urmă, în România trăiau aproximativ 300.000 de găgăuzi şi bulgari, acum 100 de ani erau 100.000. Acum nu mai e aproape niciunul. Ei i-au asimilat pe toți, această asimilare românească agresivă îi sperie pe găgăuzi.

 România a vrut să ne asimileze, ne-a interzis să vorbim în limba noastră, a interzis cultura noastră, tradiţiile şi obiceiurile. Această teamă trece din generaţie în generaţie.


Balet pe gheață

Duminică, 22 martie 2015, în Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia au loc alegeri pentru funcția de guvernator, denumit pe plan local bașcan. Alegerile au loc după ce Mihail Formuzal, un eurosceptic și antiunionist convins, și-a dus la capăt două mandate consecutive. Principalii candidați la scrutinul de duminică sunt socialista Irina Vlah, urmată de parlamentarul democrat Nicolae Dudoglo și prim-vicepreședintele Comitetului Executiv al Găgăuziei, Valeri Ianioglo, considerat mâna dreaptă a fostului guvernator. Ultimele două sondaje de opinie relevă că Irina Vlah ar putea câștiga alegerile chiar din primul tur de scrutin.

Găgăuzia, regiune autonomă din sudul Republicii Moldova, a ajuns în prim-planul politicii globale la începutul anului 2014, când aici s-a desfășurat un referendum nerecunoscut de comunitatea internațională. Atunci, populația locală a votat pentru independență, dacă Republica Moldova și-ar pierde suveranitatea. Mai târziu, pe fondul separării Crimeei de Ucraina, au existat temeri că regiunea Găgăuzia ar putea deveni următorul conflict înghețat din Europa. Pentru alarmiști, asta ar însemna un potențial Nagorno-Karabah, la o oră și ceva de Galați.

Pornind de la aceste premise, revista „Sinteza” a realizat în septembrie un dosar dedicat Găgăuziei, fiind prima publicație din România care l-a intervievat pe bașcanul Mihail Formuzal.

În continuare, pe această pagină, găsiți o analiză politică realizată cu ajutorul unor experți internaționali, care reliefează mizele politice și geo-strategice pe care le poate influența regiunea. Pe pagina anterioară, puteți citi un interviu cu guvernatorul Găgăuziei, Mihail Formuzal. În prima parte a dosarului, un reportaj/documentar încearcă să surprindă realitățile de zi cu zi din această parte de lume.

Toate intrările în satele și orașele găgăuze sunt străjuite de grupuri statuare proletcultiste

Toate intrările în satele și orașele găgăuze sunt străjuite de grupuri statuare proletcultiste

Pe fondul unor evoluții greu de prevăzut în vecinătățile estice, relațiile tensionate dintre Chișinău și Comrat sunt un motiv de îngrijorare în mediile politice internaționale

„Alături de Republica Autonomă Crimeea, Găgăuzia este singurul caz de autonomie teritorială care a aplanat un conflict interetnic în Europa Centrală de Est”, scria în 2009 cercetătorul Thomas Benedikter, în lucrarea „Sistemele moderne de autonomie ale lumii”, apărută sub egida Academiei Europene din Bolzano.

Între timp, s-a dovedit că autonomia Crimeei nu a fost o soluție viabilă pe termen lung, regiunea fiind anexată de Rusia la începutul anului 2014. Prin urmare, Găgăuzia a rămas singura regiune din Europa de Est unde acordarea autonomiei a rezolvat un conflict interetnic, după destrămarea URSS.

Un pion în mâna Rusiei

Un scenariu de tip Crimeea în Găgăuzia este improbabil, însă, crede John R. Haines, expert american în probleme de securitate și relații internaționale, de la prestigiosul think-tank Foreign Policy Research Institute. „Promovarea separatismului în Crimeea de către Rusia a avut intenția de a fi un mijloc, mai degrabă decât un scop în sine. Totuși, separatismul din Crimeea a ajuns să se dezvolte ca un impuls de sine-stătător, în fața căruia, în cele din urmă, Rusia a fost forțată să cedeze, unii vor spune că ezitând, dată fiind atât certitudinea sancțiunilor economice occidentale, cât și costul imens pe care îl va avea susținerea pe viitor a Crimeei. Cred că Rusia este decisă să exercite un control mai mare în zone cum e estul Ucrainei, pentru a se asigura că un scenariu ca al Crimeei nu se va repeta. Același lucru se poate spune și despre Găgăuzia, unde, din nou, Rusia susține un separatism instrumental, și unde ambițiile Rusiei sunt limitate”, a spus acesta.

El a completat că „separatism instrumental” înseamnă că Rusia îl folosește pentru a pune presiune pe un alt guvern, în cazul de față pe cel de la Chișinău. „Rusia face acest lucru și pentru a crea un inel protector de state eșuate la periferia sa. Prima intenție, cea de a pune presiune pe state ca Moldova, este înțeles în Occident. Eu susțin însă că cea din urmă intenție – de a crea o zonă-tampon de state eșuate – este mai puțin înțeleasă”, a mai spus expertul american .

Nici Daniel Diviricean, consultant politic român familiarizat cu mediul puterii de la Chișinău, nu crede că cineva ia în serios separatismul în Găgăuzia. „Cetățenii Găgăuziei sunt sigur că nu gândesc în termeni separatiști. Nici măcar politicienii de acolo nu cred că se gândesc serios la acest lucru, însă tema separatismului e o sperietoare bună pentru autoritățile de la Chișinău”, spune Diviricean.

Relație tensionată centru-regiune

Chiar dacă un scenariu separatist de tip Crimeea e greu de imaginat, lucrurile nu stau însă pe roze, în relația dintre puterea centrală și cea regională. Mai mult, tensiunea dintre Chișinău și Comrat este palpabilă și s-a acutizat în ultimele luni.

Am întrebat-o de unde vine această tensiune pe Lidumila Mitioglo, coordonatoare a Centrului „Pro-Europa” din Comrat, un ONG de orientare pro-occidentală. „Guvernul de la Chișinău a învățat să vorbească cu Bruxellesul, dar a uitat să vorbească cu oamenii de rând, așa că o parte din vina relațiilor reci dintre Chișinău și Comrat îi revine. Pe de altă parte, bașcanul a capitalizat politic referendumul din februarie, cu rezultate anti-europene, care l-a propulsat la o popularitate de peste 80%, de la una de 30-40%”, spune aceasta.

Guvernul de la Chișinău a învățat să vorbească cu Bruxelles-ul, dar a uitat să vorbească cu oamenii de rând. așa că o parte din vina relațiilor reci dintre Chișinău și Comrat îi revine

Liudmila Mitioglo, coordonator al Centrului „Pro-Europa”, Comrat

Indicatorul de intrare în regiunea autonomă, pe șoseaua dinspre Chișinău este realizat în limba găgăuză, mutual inteligibilă cu limba turcă

Indicatorul de intrare în regiunea autonomă, pe șoseaua dinspre Chișinău este realizat în limba găgăuză, mutual inteligibilă cu limba turcă

La aceeași întrebare, Daniel Diviricean are o altă optică. „Relația Chișinău-Comrat s-a deteriorat în ultimul an, imediat ce au început discuțiile legate de o dată concretă pentru semnarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și UE. Din acel moment, majoritatea politicienilor din Găgăuzia și-au stabilit ca obiectiv blocarea semnării Acordului de Asociere, au desfășurat un referendum în acest sens, declarat ilegal de către autoritățile de la Chișinău, și-au abandonat practic proiectul de dezvoltare a UTA Găgăuzia și și-au canalizat toată energia spre acest proiect distructiv, de luptă cu politicienii de la Chișinău, o luptă care nu e a lor, o luptă care nu ar fi existat, dacă nu ar fi fost situația din Ucraina și tensiunile din regiune”, a spus consultantul politic, fost consilier de comunicare al premierului Moldovei, Vlad Filat, în perioada 2010-2012.

Majoritatea politicienilor din Găgăuzia și-au stabilit ca obiectiv blocarea semnării Acordului de Asociere cu UE, (…) o luptă care nu ar fi existat, dacă nu ar fi fost situația din Ucraina

Daniel Diviricean, consultant politic București / Chișinău

Perioadă tulbure

Relațiile dintre Chișinău și Comrat sunt tulburate și de alegerile din Republica Moldova, din noiembrie anul trecut, urmate de o criză politică prelungită, dublate, în Găgăuzia, de alegerile pentru bașcan.

După ce aceste campanii se vor fi încheiat, Liudmila crede că și agitația anti-europeană din Găgăuzia se va termina. „Nu văd ce ne-ar putea împiedica să avem un parcurs european, împreună cu Moldova”, spune aceasta. Până atunci, o percepție generalizată asupra Uniunii Europene este că aceasta este tot un fel de Uniune Sovietică.
Himera Occidentului

John R. Haines este însă mai sceptic cu privire la aderarea Moldovei la UE/NATO: „Cred că dacă Moldova își va atinge obiectivul de a adera la UE/NATO, nu o va face intactă, adică nu și cu Transnistria și Găgăuzia. Ar trebui să vedem dacă UE sau NATO au un interes sincer în a îngloba astfel de regiuni disputate. Dacă s-ar întâmpla asta, ar putea avea efecte nedorite în alte locuri, de exemplu în Transcarpatia sau Tărăclia. Spun interes sincer, deoarece state-membre ale UE / NATO ar putea susține altceva, din motive de politică internă. Moldova, trebuie să recunoaștem, va contribui cu puțin sau deloc la o Uniune Europeană deja împovărată și, de asemenea, nu va îmbunătăți apreciabil postura defensivă a NATO. Din păcate pentru Moldova, ambele părți – Occidentul și Rusia – au un interes clar în a menține Moldova ceea ce este acum, adică o zonă-tampon”.

Astfel, crede expertul, pentru Chișinău calea spre reconciliere ar putea să înceapă cu acceptarea faptului că aderarea la UE/NATO este improbabilă, cel puțin în viitorul previzibil. Pentru Comrat, ar putea începe cu recunoașterea faptului că Rusiei îi convine de minune ca regiunea să rămână o zonă disputată pentru o perioadă mai lungă de timp.

Concluzia? „Dacă ar fi să consiliez guvernul Moldovei, l-aș ruga să reflecteze dacă este de părere că Vestul va face față insistenței Rusiei de a-și apăra interesele geo-politice pe termen lung în regiune. La fel, dacă ar fi să consiliez guvernul regional al Găgăuziei, l-aș ruga să reflecteze dacă Rusia ar risca un conflict fățiș prin intervenția în Găgăuzia. Cu cât mai rapid cele două părți realizează că cel mai probabil răspuns la aceste întrebări este «nu», cu atât procesul de reconciliere poate începe cu seriozitate Reconcilierea, într-un final, va însemna unele variații în cadrul propus în urmă cu un deceniu de Memorandumul Kozak pentru o Moldova federală”, a încheiat expertul american.

Dacă ar fi să consiliez guvernul Moldovei, l-aș ruga să reflecteze dacă este de părere că Vestul va face față insistenței Rusiei de a-și apăra interesele geo-politice pe termen lung în regiune

John R. Haines, expert în relații internaționale, Foreign Policy Rsearch Institute, SUA

O mamă și fetița sa așteaptă o mașină de ocazie, în apropiere de comuna Svetlâi, din UTA Găgăuzia. Viitorul este incert pentru această regiune rusofonă dintr-o țară cu aspirații europene

O mamă și fetița sa așteaptă o mașină de ocazie, în apropiere de comuna Svetlîi, din UTA Găgăuzia. Viitorul este incert pentru această regiune rusofonă dintr-o țară cu aspirații europene

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te