Dezbinați de pandemie: Te-ai căsători cu o persoană adeptă a teoriilor conspirației?


Distribuie articolul

Jake Angeli, membru în Quanon

Când am primit primul mesaj de la prietenul meu, am crezut că vrea să-mi arate ce bazaconii mai spun unii, nu că așa crede el. Și că ar trebui să râd și eu. Dar nu, mesajele s-au repetat. Pur și simplu nu-mi venea să cred că acel om pe care-l știu de ani de zile poate să creadă că 5G și oculta mondială sunt vinovate de ce ni se întâmplă!”

Mama se uită la televizor și apoi ne sună să ne avertizeze: nu purtați masca pentru că o vă îmbolnăviți de plămâni, nu vă duceți la spital că ăia vă declară bolnavi de covid și vă omoară, nu vă vaccinați că va fi rău mai târziu. La început mă enervam pe ea, apoi am început să o înțeleg: dacă toată ziua asta auzi la televizor, asta începi să crezi. Ce a fost mai greu însă a fost să o convingem să se vaccineze. Indiferent ce idei avea, noi trebuia să o protejăm, iar vaccinul era singura soluție. I-am spus tot felul de lucruri, mă durea că nu mă credea pe mine, ci pe niște neica-nimeni de la televizor. Am plâns, m-am rugat în genunchi de ea. Până la urmă a venit cu noi la un centru de vaccinare, dar mi-a lăsat un gust amar și mi-am zis că aș vrea ca la bătrânețe să fiu mai atașată de copiii mei și de ideile lor decât de alții.”

Colegul meu are idei fixe legate de covid. Nu există, e o înscenare, o minciună, aveau mănuși și combinezoane pe stoc, vor să facă bani cu vaccinul, cam asta crede. Înainte stăteam la discuții, ne petreceam serile la o poveste, la o bere. Acum îl evit. Nu pentru că n-aș putea să ocolesc subiectul, ci pentru că am față de el o altă impresie. Acum mi se pare sub nivelul la care-l credeam, m-a dezamăgit.”

Acestea sunt câteva din mărturiile pe care le-am auzit sau le-am găsit pe rețelele de socializare. Eu însămi am prieteni sau cunoștințe adepte ale teoriilor conspirației. Unii sunt foarte religioși și consideră că divinitatea îi face imuni la virus, alții sunt vegani și cred că mâncarea și stilul lor de viață îi salvează. Nici unii, nici ceilalți nu se vaccinează pentru că au o protecție mai puternică „din altă parte”. M-ar durea să-i văd suferind.

Însă știu că, în cazul lor, aceste convingeri sunt atât de puternice pentru că vin de dinainte de pandemie. Ei erau credincioși practicanți sau vegani de mai demult, iar pandemia nu a făcut altceva decât să le întărească convingerile că stilul lor de viață și credințele lor sunt cele bune.

Chiar dacă s-au îmbolnăvit, consideră că Dumnezeu sau natura a dorit ca ei să iasă mai întăriți din asta. Modul în care erau obișnuiți să traducă evenimentele vieții înainte de primăvara anului 2020 a continuat și în criza de după. Pentru mulți „conspiraționiști” pandemia a venit să le ofere mai multe argumente, iar teoriile lor să capete dimensiuni fabuloase. Cineva vrea să controleze lumea, să distrugă omenirea, să ne omoare.

Cum privești un astfel de om după ce ai aflat ce gândește?

Am un coleg”, mărturisește un student, care a respins restricțiile, masca, vaccinul, „Știam despre el că, în general, era mai individualist, așa îl cunoșteam de dinainte. El cu el, pentru el. De aceea nu m-a mirat, dar nici nu pot să spun că îl am printre apropiați. Însă așa am putut să fac o corelație între nivelul de empatie și generozitate și comportamentul pe timp de pandemie. Oamenii mai generoși și mai sociabili au fost mai grijulii și mai atenți cu regulile sanitare. Ceilalți, egoiștii, nu.”

Te-ai căsători cu o persoană adeptă a teoriilor conspirației?”, a fost o întrebare. „Nu, ar însemna să mă căsătoresc cu cineva cu care nu am nimic în comun”, a venit răspunsul.

Cum se produce ruptura

„În pandemie, lumea s-a polarizat puternic”, spune Aurora Liiceanu, psiholog.

„Am prietene pe care le-am auzit că nu vor să se vaccineze, că suntem mințiți, chestiuni din acestea. Nu fac o dramă din asta, evit, dar constat că suntem pe poziții opuse tot mai radicale pe mai multe chestiuni decât înainte și cu consecințe serioase pentru noi toți. Dacă înainte se certau pe te miri ce, lucruri inofensive, acum e vorba de sănătatea noastră și ar trebui mai mult discernământ și mai mult simț comunitar. Dacă nu cred că masca mă protejează: nu-i nimic, o port pentru ca ceilalți să vadă că-i respect. Ce constatăm noi la cei din jur, în familie, printre prieteni, și ne șochează, nu este că sunt ușor de capturat de teoriile conspirației, dar că nu sunt acele persoane responsabile care să țină la cei din jur așa cum îi credeam. Egoismul lor ne șochează. Aici se despart relațiile, prieteniile, sufletele!”

Domnica Petrovai, psiholog clinician și psihoterapeut, fondatoarea companiei Mind Education și a Școlii pentru Cuplu spunea în Capital Cultural:

„Cumva pandemia a fost un test foarte bun pentru multe relații. Mulți și-au dat seama că sunt foarte puține lucruri care îi apropie de partener, că nu împărtășesc aceleași valori, și atunci decizia de separare a devenit mult mai evidentă. Dar a fost un test bun și pentru cei care au investit în relație, cei care au fost atenți la evoluția lor personală și a relației și s-a văzut în perioada aceasta de criză că au putut să se sprijine unul pe celălalt. A fost un test de supraviețuire pe care unii l-au trecut cu brio, devenind mai puternici și cu mai multă înțelegere reciprocă. Situațiile de criză ne dezvăluie propriile noastre puncte sensibile, vulnerabile, diferențe care par ireconciliabile, nevoi sau provocări pe care nu ni le-am recunoscut până acum. ”

“Pe termen scurt, o strategie care poate da rezultate în abordarea teoriilor cospiraționiste”, spune un voluntar de la Asociația de Prevenție Antisuicid, „este intrarea în lumea lor, în jocul lor. Spre exemplu le putem oferi alternative care aparțin de același sistem de credințe, dar pe termen lung este mult mai eficient să încerci să modifici substanțial aceste convingeri. Acest lucru se poate face prin dialog socratic, dezbatere logică, empirică, pragmatică sau prin orice altă tehnică validă de restructurare cognitivă.”

Presa franceză a publicat zilele trecute un articol în care câțiva cetățeni își mărturiseau propriile experiențe de acest fel. Peste tot în lume, pandemia a dezbinat oamenii, a distrus relații. Să crezi sau nu în virus, în purtarea măștii, în numărul de morți sau în vaccin a fost o încercare prin care fiecare a trecut cum a putut, cu bagajul de idei și preconcepții pe care-l avea și cu ce i s-a mai oferit în acest an nebun.

În seara asta mi-am pierdut mama”, „QAnon și mișcarea antivaccin mi-au furat fiica”, „QAnon este mai puternic decât iubirea?”… reproduce France24 disperarea unor oameni. „Mama noastră ne distruge familia cu credințele sale nebune, iar situația se înrăutățește cu fiecare zi, mai ales odată cu izolarea din pandemie și cu faptul că petrece tot mai mult timp pe Twitter. Mi-e teamă să nu o pierd…”, scria un internaut britanic.

Am impresia că mă înec”, mărturisește o femeie, povestind că mama ei a preferat să plece de acasă decât să poarte mască. „Nu am acordat atenție când a început să vorbească despre toate astea, nu mă interesa. Astăzi mi se frânge inima gândindu-mă că, dacă aș fi știut mai multe la acea vreme, aș fi putut întreprinde ceva”, afirmă un alt internaut.

Specialiștii spun că, deși nu s-au făcut încă studii pe tema polarizării societăților și creșterii tensiunii sociale în această perioadă, fenomenul este vizibil în manifestările publice, în protestele de stradă și pe rețelele sociale. Limbajul tot mai agresiv și lipsa de nuanțe au devenit ceva obișnuit.

Fie că este vorba de radicalii antimască sau antivaccin, de «platiști» sau membrii QAnon, aceste comunități, care au multe legături între ele, sunt refractare la orice întrebări sau îndoieli. Astfel, cei din QAnon se caracterizează prin «modul extrem de agresiv» de a-și afișa convingerile și ruperea legăturilor cu cei care nu vor să le urmeze preceptele”, spune Mike Rothschild, un specialist american în domeniu, citat de France24.

Foto: eu.usatoday.com

Foto: eu.usatoday.com

Joseph Uscinski, profesor de științe politice, citat de Vice.uk, consideră că adepții teoriilor conspirației sunt oameni care simt că au pierdut în viață sau se simt neputincioși. Iar teoriile conspirației sunt promovate, de obicei, de persoanele aflate la putere, indiferent de alianțele lor politice. Studiul lui Uscinski a descoperit că aproape nu există diferențe la nivel de gen, rasă sau clasă socială. Socializarea pare să joace un rol în dezvoltarea predispozițiilor care îi fac pe unii oameni mai vulnerabili la astfel de teorii.

Iar dacă societatea îi izolează, se creează un cerc vicios, greu de străpuns.

Lupta împotriva conspiraționismului e grea, o spun specialiștii, o vedem și noi. Dar cum ne salvăm relațiile cu cei care cred în așa ceva?

Michael Barkun, un autor american, citat de aceeași publicație Vice.uk, consideră că reacția potrivită depinde de cât de atașat e individul de teoria respectivă. Cu cât e mai puțin atașat, cu atât ai șanse să-l ajuți să se desprindă de ea. Dar poate fi imposibil să ajuți pe cineva aflat la celălalt capăt al spectrului, o persoană a cărei perspectivă asupra vieții se bazează pe respectiva conspirație.

Și tot el explică faptul că, cu cât sunt mai confuze vremurile, cu atât e mai tentant să dai vina pe puteri secrete malefice, fie că e vorba de capitaliști sau sataniști. Deși asta duce la pesimism, e confortabil să găsești un sens în tot haosul din jur.

Un alt fel de relații șubrezite și mai mult de pandemie au fost cele ale cetățenilor cu statele lor. Neîncrederea crescută în stat a îngreunat lupta cu pandemia și pune frână vaccinării. „Când e vorba de vaccinuri și vaccinări, nivelul neîncrederii pe care îl observăm în societate începe să fie distructiv”, consideră politologul bulgar Ivan Krastev citat de DW. Tot în interviul pe care l-a dat postului DW, Krastev spune:

„Când a început criza, speram și mă așteptam chiar ca încrederea în experți să crească în mod considerabil. În fond, când e vorba de sănătatea unei persoane, de cea a rudelor și prietenilor, oamenii sunt mai dispuși să aibă încredere în medici și experți decât, spre exemplu, în contextul unei probleme de politică externă. În țări ca Germania, majoritatea respectă, în general, sfaturile. Dar în alte țări – nu doar în estul Europei, uitați-vă și la Franța – observăm că neîncrederea față de orice tip de opinie exprimată de experți este atât de mare încât unii oameni sunt dispuși să creadă cele mai aiuritoare teorii conspiraționiste.”

Și conchide: „Ceea ce mă deranjează cel mai mult în privința neîncrederii crescânde din această criză este că oamenii încep cu suspiciunile la adresa guvernului și încearcă să folosească fricile fără să fie dispuși să propună ceva concret. Spre exemplu, neîncrederea antivacciniștilor paralizează orice acțiune colectivă.”

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te