Despre ştiinţa fericirii, cu Mihály Csíkszentmihályi, părintele psihologiei pozitive și al noţiunii de “flow”


Distribuie articolul

Foto 2004: Ted.com

Fericirea nu este ceva ce se întâmplă pur şi simplu. Nu este rezultatul unei întâmplări norocoase sau al unei şanse favorabile. Nu este ceva ce poate fi cumpărat sau ce poate fi comandat dintr-o poziţie de putere. Nu depinde de evenimente exterioare nouă, ci mai degrabă de modul în care le interpretăm. Fericirea este, de fapt, o stare care necesită pregătire, care trebuie cultivată şi apărată de fiecare individ în parte. Oamenii care învaţă să îşi controleze experienţele interioare vor putea să determine calitatea vieţii pe care o trăiesc şi atunci vor fi cel mai aproape de ceea ce înseamnă a fi fericit. Cu toate acestea, nu putem fi fericiţi oricât de mult am încerca la modul conştient să căutăm asta. «Întreabă-te dacă eşti fericit», spunea filozoful britanic John Stuart Mill, «şi vei înceta să fii». Vom găsi fericirea doar fiind implicaţi, cu totul, în fiecare detaliu al vieţii noastre, fie acesta bun sau rău, nu prin a o căuta în mod direct”.

Fragmentul de mai sus este preluat din cartea consacrată studiului aşa-numitei experienţe optime, respectiv acea stare psihologică numite flow (flux, curgere) pe care profesorul american de origine maghiară Mihály Csíkszentmihályi a studiat-o începând cu anii ’80. Considerat părinte şi arhitect al acestui concept, psihologul Mihály Csíkszentmihályi a încercat şi a reuşit să ofere o soluţie reală pentru rezolvarea problemei fericirii dincolo de reţetele care pretind că ne pot face (mai) fericiţi.

Există mii de volume care ne învaţă cum să ne îmbogăţim, cum să slăbim, cum să iubim sau cum să devenim puternici. „Flow: The Psychology of Optimal Experience”, publicată de Csíkszentmihályi în 1990, este o carte care a popularizat teoria psihologului american potrivit căruia momentele de fericire din viaţa noastră nu sunt asociate hobby-urilor sau împlinirilor materiale, ci stării de flow caracterizată de senzaţia de fluiditate mentală şi de concentrare asupra activităţilor care ne mobilizează toate competenţele.

Ideea de flow, spune Mihály Csíkszentmihályi, se manifestă în noi atunci când suntem creativi şi total absorbiţi de o anume activitate care ne face să ignorăm orice parametri temporali. Când ne concentrăm atenţia asupra unui obiectiv ales în mod conştient, energia noastră senzitivă „curge” în direcţia acelui obiectiv, rezultând într-o reordonare şi armonie în interiorul limitelor conştiinţei noastre. Csíkszentmihályi spune că stadiul de flow poate fi atins în timpul unor activităţi aparent banale precum pescuit, cântat la chitară, gătit, citit, sau chiar şi în timpul unei conversaţii sau în timpul unui prânz.

„Asemănările dintre Yoga şi flow sunt foarte puternice. De fapt nu este greşit a spune că Yoga este o stare de flow foarte profund pregătită. Ambele stări necesită o implicare şi o încercare de uitare de sine cu ajutorul concentrării care devine posibilă printr-o anume disciplină a corpului” (Csíkszentmihályi,1990).

În cercetarea sa, pe parcursul mai multor decenii, profesorul Csíkszentmihályi a încercat să înţeleagă unde în viaţa noastră, în experienţele noastre normale, ne simţim într-adevăr fericiţi. A început să privească mai mult spre oameni creativi, mai întâi artişti, apoi oameni de ştiinţă pentru a înţelege ce i-a făcut pe ei să nu aştepte de la viaţă doar faimă şi bani. A aflat că aceştia au realităţi diferite de cea a vieţii cotidiene. De exemplu, ideea de a crea o nouă compoziţie produce în interiorul unui artist un moment de extaz atât de intens încât îi dă sentimentul că nu ar mai exista altceva în jurul lui în acel moment. Profesorul explică faptul că sistemul nostru nervos este capabil să proceseze doar o anumită cantitate de informaţie astfel încât acea persoană nu mai are atenţie destulă pentru a ţine cont de probleme de acasă, sau de faptul că este obosit sau că îi este foame. Se naşte astfel o existenţă temporar suspendată. Mulţi subiecţi ai studiilor profesorului Csíkszentmihályi au descris această stare ca pe o curgere spontană pe care, mai târziu, psihologul a numit-o stare de flux.

Mihály Csíkszentmihályi s-a născut în oraşul italian Fiume, acum Rijeka, în Croaţia, în 1934, din părinţi maghiari şi s-a stabilit în Statele Unite la vârsta de 22 de ani. În adolescenţă ere fluent în limbile maghiară, italiană şi germană. În timpul celui de-al doilea Război Mondial a fost prizonier într-un lagăr din Italia unde a descoperit jocul de şah. Mai târziu şi-a dat seama că jocul de şah era o modalitate extraordinară de distragere a atenţiei de la ororile care se întâmplau în jurul lui. La vârsta de 16 ani a călătorit în Elveţia unde a avut ocazia să îl asculte pe psihologul şi psihiatrul Carl Jung, experienţă care avea să îl influenţeze pentru tot restul vieţii. În urmă cu câţiva ani a declarat: „Trecând ca şi copil prin război am văzut ceva complet greşit în modul în care adulţii în care aveam încredere îşi organizau modul de a gândi. Aşa că am încercat să găsesc un sistem mai bun pentru a-mi organiza viaţa. Jung părea să relaţioneze cu aspecte mult mai pozitive ale vieţii”. Astfel, tânărul Mihály a început să studieze cărţile lui Jung şi Freud şi a decis să imigreze în SUA pentru a studia psihologia.

S-a specializat în psihologie la Universitatea din Chicago şi a devenit preşedinte al Departamentului de Psihologie, unde şi-a desfăşurat activitatea până în anul 2000. În 1999 a fost onorat cu titlul de „Distinguished Professor of Psychology and Management” la Claremont Graduate University din sudul Californiei. Este autorul volumelor „Beyond Boredom and Anxiety: Experiencing Flow in Work and Play” (1975), „Flow: The Psychology of Optimal Experience” (1990), „The Evolving Self” (1994) „Creativity: Flow and the Psychology of Discovery and Invention” (1996), „Good Business: Leadership, Flow, and the Making of Meaning” (2003), sau „Flow and the Foundations of Positive Psychology: The Collected Works of Mihaly Csikszentmihalyi (2014).

Alături de soţia lui, Isabella, îşi petrece verile în statul Montana, unde restul familiei formată din Mark şi Christopher, fiii săi, vin să îl viziteze şi de unde Mike tocmai se întorsese în momentul în care a acceptat propunerea de a avea o discuţie cu noi pe marginea unui concept care l-a urmărit întreaga carieră: fericirea.

Credeţi că fericirea ar trebui să ne preocupe astăzi mai mult ca indivizi, ca societate?Care sunt beneficiile pentru societate dacă indivizii acelei societăţi sunt persoane fericite?

Sigur că ar trebui ca fericirea să ne preocupe mai mult. Majoritatea oamenilor consideră că dacă vor să fie fericiţi, fericirea ar trebui să fie un fel de merit. Majoritatea părinţilor vor mai mult decât orice altceva pe lume ca familia şi copiii lor să fie fericiţi. Ca urmare, este din ce în ce mai important pentru cei aflaţi la conducerea guvernelor statelor din întreaga lume să se asigure că cetăţenii lor sunt fericiţi, sau cel puţin să aibă această speranţă pentru viitor. Emiratele Arabe Unite au un ministru secretar de stat pentru fericire şi regele statului Bhutan de la poalele Munţilor Himalaya are fericirea ca prioritate naţională. Guvernele fiecărei ţări în ziua de astăzi devin tot mai conştiente că dacă nu încearcă să crească gradul nivelului de fericire a populaţiei, nu vor mai putea deţine controlul pentru mult timp.

Sunt oamenii mai mult, sau mai puţin îngrijoraţi în privinţa sentimentului de fericire în aceste vremuri, faţă de acum 30-40 de ani când v-aţi început dumneavoastră cercetarea în acest domeniu?

Cred că preocuparea faţă de fericirea personală a crescut în ultimii 30-40 de ani peste tot în lume.

Cum putem explica faptul că ţări precum Danemarca, Elveţia, Norvegia, Finlanda, potrivit World Happiness Report, sunt statele cu cel mai ridicat grad de fericire?

Există, bineînţeles, numeroase motive, însă vă dau doar câteva exemple: ţările scandinave au fost în foarte mare măsură cruţate de la devastarea pe care au creat-o cele două Războaie Mondiale, apoi din punct de vedere etnic sunt omogene şi foarte stabile, relativ au avut succes în dezvoltarea unei economii socialiste viabile, au cei mai înalţi coeficienţi când vorbim de libertate şi încredere dintre cele 28 de ţări europene luate în considerare de Uniunea Europeană în acest raport şi toate acestea sunt componente importante ale fericirii. Cu excepţia Elveţiei, toate sunt înconjurate de mare şi, în mod bizar, s-a dovedit că persoanele care trăiesc mai aproape de mare tind să fie mai fericite.

Cât de subţire este linia dintre bucurie şi fericire?

Aş spune că bucuria este o stare imediată, în timp de fericirea este o stare stabilă, de durată.

Aţi întâlnit probabil peste tot în lume unde aţi fost invitat persoane care v-au cerut ajutorul pentru a deveni mai fericite decât erau deja. Ce le spuneţi acestor oameni într-o frază simplă?

Le spun să se gândească atent la ceea ce îi face fericiţi în acest moment. Apoi să se gândească şi mai atent la ceea ce cred ei că îi va face fericiţi peste 25 de ani. Dacă fac asta vor avea toate informaţiile necesare pentru a lua următoarea decizie în viaţa lor.

Cum putem atinge starea de flux în viaţa de toate zilele cu toate distragerile din jurul nostru când este foarte greu să ne concentrăm asupra unui singur obiectiv?

Această stare poate fi atinsă deţinând controlul asupra propriei conştiinţe şi asupra propriei atenţii. Dacă nu poţi să te concentrezi atunci când te uiţi, să zicem, la televizor, dezvoltă-ţi propriul tău program de vizionare şi urmează-l pe acela. De asemenea, evită să îţi petreci prea mult dintr-o zi cu oameni care te fac să îţi pierzi timpul. Dacă poţi şi ai posibilitatea, mergi la munte, sau pe malul mării şi gândeşte-te cum să răspunzi la întrebarea numărul cinci.

Cât de importantă este recompensa la finalul unei activităţi în care suntem implicaţi şi care ne poate duce la atingerea stării de flux?

Recompensa este feedback-ul pe care îl primeşti din cât de bine ai realizat acea activitate; dar dacă acorzi prea mare atenţie recompensei, cu siguranţă nu vei face o treabă prea bună…Aşa că cel mai bine este să te concentrezi asupra activităţii, nu asupra recompensei…

Pierderea stării de flux este asociată cu un eventual eşec în activitatea pe care ne-am propus-o?

Ideal ar trebui ca fiecare să învăţăm din eşecuri şi data viitoare să facem mult mai bine ce nu am reuşit anterior, caz în care ne vom întoarce la starea de flux destul de rapid.

A înţelege ce înseamnă fericirea credeţi că îi ajută pe oameni în căutarea lor de a fi fericiţi?Credeţi că rezultatele studiilor dumneavoastră au contribuit la modul în care unii oameni se raportează azi la fericire?

Îmi place să cred că rezultatele studiilor mele i-a ajutat şi numeroasele scrisori pe care mi le-au scris persoane pe care nu le-am cunoscut personal şi care mi-au spus că doar citind despre starea de flux a făcut o mare diferenţă în vieţile lor, mă fac să cred că este posibil…În acelaşi timp, este la fel de adevărat că nu este obligatoriu să ştii ce înseamnă starea de flux pentru a o experimenta; de exemplu, simplii ciobani, pescari sau muncitori descoperă de unii singuri în ce condiţii le place să facă ceea ce fac.

Consideraţi că cineva devine mult mai conştient de nevoia de a trăi starea de flux după ce a trecut printr-un accident grav?

Psihologii de la Universitatea din Milano au studiat pacienţi care au trecut prin accidente severe, unii care au orbit sau care au paralizat, sau care au trecut prin alte traume şi au descoperit că mulţi dintre ei (chiar dacă nu toţi) au început să trăiască starea de flux mult mai des decât o făceau înainte.

Ce vă doriţi cei mai mult în această etapă a vieţii dumneavoastră?

Acum, că am peste 80 de ani, ce îmi doresc cel mai mult este ca alţii să continue să găsească noi lucruri în direcţia pe care am încercat eu să o explorez mai bine de patru decenii.

Putem spune că majoritatea dintre noi nu ştim încă ce este fericirea în ciuda tuturor studiilor care s-au făcut în acest domeniu?

Este probabil adevărat.

Sursa centrală care dă sens vieţii noastre este, potrivit psihologului Mihály Csíkszentmihályi, creativitatea. Cercetător de vârf în domeniul psihologiei pozitive, şi-a dedicat viaţa studiului conceptului de fericire. „Când suntem creativi, simţim că trăim mult mai intens decât în restul timpului”, spune psihologul american de origine maghiară. Mihály Csíkszentmihályi este părintele noţiunii de flow, acel moment creativ în viaţa unei persoane, complet implicată într-o activitate care o face să ignore orice parametri temporali.

(Interviu publicat în Revista Sinteza, în data de 5.10.2016. Mihaly Csikszentmihalyi a încetat din viață în data de 20 octombrie 2021, la 87 de ani)

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te