Despre școală, cu dragoste și îngrijorare

Din luna martie a acestui an, scriu pe blog și pe facebook și vorbesc, când sunt invitată, doar despre școala și educația în vremea coronavirusului. Mi se pare că a fost (și este în continuare) o perioadă în care a fost nevoie să circule cât mai multă informație, să discutăm, să ne ascultăm, să ne îngăduim unul pe altul, să împărtășim idei, ale altora și ale noastre și, când putem, să dăm soluții, mai ales că părea că mai nimeni de la noi nu știa ce e de făcut. Din drag de școală, de educație și pentru copii, am lucrat zilnic câteva ore și am sugerat, încă din primăvară, ce să facă decidenții, inspectoratele, directorii de școli și părinții, am pus la dispoziție studii ale OECD, UNICEF, UNESCO, Harvard University și ale altor instituții de prestigiu, am dat numeroase exemple de cum s-au organizat alte țări pentru învățarea online și ce metodologii, norme și ghiduri au elaborat și am promovat bune practici din școlile noastre.


Distribuie articolul
Idei și soluții

Pentru că eu cred că e nevoie ca în această perioadă să venim nu atât cu vorbe meșteșugite, ci cu idei și soluții care să sprijine sistemul de educație să facă față pandemiei, în această „vară de neuitat”, am petrecut destul de mult timp în grădina casei, locul perfect pentru a scrie și reflecta. Mă bucur să constat că ideile și propunerile mele au prins roade în foarte multe școli, de la cum profesorii diriginți de clasa a VIII-a sau a XII-a să își pună la lucru creativitatea și să nu lase promoția 2020 să termine școala trist, uitați și fără amintiri de-o viață, la identificarea unor spații de învățare în comunitate și amenajarea de clase în aer liber. Am făcut liste de verificare cu ce au de făcut directorii și școlile pentru a reîncepe anul școlar în siguranță, am scris despre ce înseamnă blended learning și flipped classroom, am sfătuit școlile să realizeze un plan operațional de gestionare a situației cauzate de pandemie, am dat modele de astfel de planuri și m-am bucurat când am văzut documente de acest gen elaborate de către școlile de stat și private. Pentru că eu cred că, în aceste vremuri de criză, comunicarea eficace cu părinții este o condiție pentru buna funcționare a școlilor, am recomandat directorilor și profesorilor să îi informeze în mod regulat pe părinți, pe toate canalele, despre stadiul pregătirii redeschiderii școlilor și despre schimbările făcute. I-am sfătuit să le trimită scrisori, mesaje, texte de informare (și am dat modele de astfel de texte) care să îi țină aproape și prin care să le arate că le pasă de îngrijorările lor și de întrebările pe care le au despre noul an școlar care vine cu atâtea provocări. E o mare bucurie să citesc în aceste zile pe paginile de facebook ale școlilor zeci de astfel de mesaje trimise de directori către părinți și elevi (cele 70 de articole sunt aici: https://ancatirca.blogspot.com/).

După șase luni de incertitudini, în care „lumina de la centru” abia a pâlpâit, iar „putința” de la firul ierbii a fost, în multe cazuri, mică, școlile s-au redeschis în aceste zile, mai bine sau mai rău, după unul dintre cele trei scenarii posibile. Aflați la primul lor mare exercițiu de autonomie și cu toată povara responsabilității pe umerii lor, conducerile de școli, profesorii, autoritățile locale și părinții vor reuși să facă ce trebuie pentru ca lucrurile să funcționeze bine, doar dacă vor avea capacitate de gândire, planificare și acțiune. Se va vedea acum cât de pregătite sunt comunitățile pentru a face față acestei provocări, ce competențe manageriale reale au directorii și cât le pasă de copiii și de profesorii de care se ocupă și cât de interesați sunt primarii de binele localităților pe care le conduc. Se va vedea dacă știm să facem analize ale situației de fapt, dacă știm să colaborăm și să luăm decizii împreună.

Cum începem

Dacă vor avea din partea profesorilor, din partea conducerii și din partea părinților SPRIJIN, ATENȚIE și GRIJĂ, eu cred că cei mai mulți copii se vor adapta destul de repede și ușor la un nou mod de a face școală. Mi-ar plăcea ca, cel puțin o săptămână, dacă nu două de la redeschiderea școlii, profesorii să nu predea și să aibă ca prioritate nevoile sociale și emoționale ale copiilor și tinerilor. Am propus ca aceste două săptămâni să fie de acomodare, de învățare a rutinelor, de asigurare a unei stări de bine, a unui confort emoțional, să fie activități de relaxare, în aer liber, jocuri, astfel încât copiii să se obișnuiască cu această nouă modalitate în care vor învăța. Povestim, vedem filme, ne amintim ce am învățat, vorbim despre pasiunile și planurile noastre, sunt foarte multe exemple de astfel de activități pe siteurile de specialitate sau în ghidurile de consiliere și dezvoltare personală publicate la noi și la alții (vorbeam zilele trecute cu o învățătoare de la sat, care mi-a spus că ea va ieși cu copiii în fiecare dimineață în curtea școlii și vor dansa Jerusalema). Construim astfel, de fapt, ceea ce se numește comunitatea clasei, dezvoltăm relația de apartenență la grup și la mediu și încrederea între elevi și profesor, care, așa cum spun studiile, este la baza oricărui demers didactic de succes și condiția pentru ca învățarea să aibă cu adevărat loc.

„Puțin și bine”

De asemenea, am recomandat, cel puțin pentru semestrul I, ca obiectivele cu care profesorii vin la școală în fiecare zi să fie de a-i menține pe copii și pe ei înșiși sănătoși și într-o stare de bine, de a se obișnui și ei, și copiii, cu noile reguli, de a se simți bine împreună și a face și carte, desigur. Cred că ar fi bine ca profesorii să își planifice parcurgerea programelor după principiul „puțin și bine”, astfel încât să urmărească dezvoltarea a una-două competențe și să selecteze conținuturile cele mai importante. Apoi, trebuie să se recupereze ce nu s-a făcut în primăvară și aici e nevoie de rigurozitate în planificare, mai ales pentru  școlile care se află în scenariul galben sau roșu, e nevoie de lecții interactive, nu de prelegeri în fața laptopurilor.

Acest an școlar este o perioadă cum nu a mai fost alta, una foarte grea pentru toata lumea și, cu dragoste și îngrijorare pentru educație, spun că trebuie să înțelegem acest lucru, să fim conștienți de el și să facem tot ce stă în puterea noastră ca profesori – cu frică, cu entuziasm, cu îngrijorare și stări de bine, cu reușite și căderi – să trecem cu bine aceste timpuri, așa cum era scris în desenele acelea cu curcubeul făcute de copii. Pentru că, dacă nu o vom face noi, atunci CINE?

 

Anca Tîrcă este specialist în educație, cu o carieră recunoscută la nivel național și internațional. Este absolventă a Universității din București și a unor cursuri și programe postuniversitare din SUA, Marea Britanie, Olanda, Slovenia, Italia, Cehia și Polonia, având certificare ca trainer internațional în programe de dezvoltare a gândirii critice, management educațional, manager de proiect, formator național pentru reforma educației, specialist în dezvoltarea resurselor umane și educația adulților.

A colaborat și colaborează activ în calitate de key expert și consultant  pe probleme de educație cu instituții, companii și organizații de prestigiu din România și din alte țări – World Bank, WYG International UK, WYG Turkey, Centrul Edu2000+, British Council, ECO Bruxelles, ANPCDEFP, ministere, companii private de consultanță, școli particulare etc.

A inițiat și coordonează pro bono Programul Național „Toată Școala Citește” și campania Școli Prietenoase și Creative.  

 

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te