De vorbă cu mentorii IDEO IDEIS: Ce poate face un festival de teatru pentru o comunitate mică, dar cu probleme mari?


Distribuie articolul

În 2020, anul provocărilor și al schimbărilor, festivalul IDEO IDEIS ia o formă nouă și va ajunge de data aceasta în nouă orașe din țară între 5 și 9 august. Ajuns la ediția cu numărul 15, proiectul de educație non-formală prin artă are și anul acesta mentori invitați care vor petrece două zile alături de trupele de teatru din fiecare oraș. Ultima zi de ateliere se va desfășura în prezența lor, iar ziua următoare va fi destinată lucrului cu trupa.

„E foarte important că trainerii și mentorii cu care lucrăm să fie oameni care conștientizează responsabilitatea pe care o au atunci când interacționează cu tineri care sunt în plină formare. Căutăm echilibru și moderație și un click uman și comportamental care să ne facă să simțim că rezonăm cu aceleași lucruri pe plan educațional. Plecăm de la premisa că e important să existe punți de dialog între generații și propunem formule de învățare simetric bilaterale în care ascultarea și formarea propriilor filtre (în cazul adolescenților) sunt elemente esențiale. Nu ne propunem sub nicio formă să livrăm formule standardizate ci să facilităm accesul la instrumente de gândire critică”, preciza cofondatorul festivalului, Alexandru Ion, în interviul acordat Revistei Sinteza.

Citiți și:

Educație prin artă în anul schimbărilor. 15 ediții de IDEO IDEIS, festivalul trupelor de teatru tânăr

Am încercat să aflăm de la o parte din mentorii IDEO IDEIS ce cred ei că poate face un festival de teatru pentru o comunitate mică, dar cu probleme mari, cu ce și-ar dori să rămână tinerii după experiența IDEO IDEIS și ce îi învață pe ei, despre teatru, noile generații?

Născut în vara anului 2006, la inițiativa unor tineri care doreau „pur și simplu mai mult”, IDEO IDEIS, s-a desfășurat până anul acesta în Alexandria, județul Teleorman, într-o zonă total dezavantajată cultural. În 2020, orașele gazdă ale trupelor de teatru tânăr selectate sunt Alexandria, București, Botoșani, Baia Mare, Buzău, Timișoara, Câmpina, Roman și Sibiu.

Dana Rogoz, Tudor Chirilă, Cosmina Stratan, Alexandru Papadopol, István Téglás, Mirela Zeța și Andreea Grămoșteanu

Mirela Zeța

Teatrul prin forma sa aduna laolaltă oameni. Unește generații diferite, povesti de viața unice, creează sentimentul unității într-o comunitate mică de mărimea unei săli de teatru. El determină simțirea, provoacă gândirea si așterne reflecția. Un festival ca IDEO IDEIS este vectorul prin care circula cunoașterea și care deschide porțile autocunoașterii. Într-o comunitate mică e nevoie de dinamica pe care o oferă un festival de teatru. Ajută nu numai la dezvoltarea ei. ci chiar la rezolvarea unor probleme comunitare.

Teatrul are multe esențe si mistere pe care le păstrează de-a lungul timpului. Noile sau, cum îmi place să spun, tinerele generații pornesc spre un drum plin de comori ascunse, un drum cu alte drumuri ramificate, necunoscut și poate uneori anevoios, în esență un drum al nevoilor și al întrebărilor. Dar cred că cel mai important este drumul adevărului și al generozității. Cei mai tineri au dorința, curiozitatea, curajul si energia fără de care niciun drum nu poate fi posibil.

Cosmina Stratan

IDEO IDEIS vine de fiecare dată cu un conținut consistent. Întâlnirea asta anuală și-a construit organic o necesitate concretă și pentru liceeni și pentru artiștii experimentați și mai departe și pentru comunitate. Faptul că anul 2020 a dat peste cap cam toată industria artistică și că aici s-a compus o soluție de a continua e un prim câștig nou important.

Pe lângă realitatea că e o pastilă bună pentru moral în perioada asta neobișnuită, ajută comunitatea să rămână un organism viu cu oameni curioși și activi. Lucru care se întâmpla și înainte. Nu știu în ce măsură festivalul poate rezolva problemele unei comunități, ce poate sigur să facă e să creeze un mediu bun de discuție între profesioniști, neprofesioniști sau pre-profesioniști.  Iar efectele se dizolvă cu siguranță în comunitate, deblochează cadrul rutinat al orașelor de provincie pe timp de vară chemând oamenii înspre teatru, film și dialog cultural sub tot felul de forme.

Ideal ar fi ca tinerii să rămână fiecare cu ce are nevoie. Iar asta poate să nu fie simplu de depistat. Orice început hrănit de entuziasm și curiozitate (și cred că e musai să fie așa) poate eclipsa ce nu e spectaculos în meseria noastră: pregătirea din spate, așteptarea activă, planificarea unui drum rareori ușor. Așa că e util să punem împreună lanterna pe proces, să vedem cum facem pace cu răbdarea, „eșecul” și să învățăm să gestionăm tot ce ne sperie și ne face să fim mai buni.

Îmi pare rău că n-am trecut prin experiența IDEO IDEIS în liceu, dar mă bucur, poate mai tare, că mi se-ntâmplă la o altă vârstă. E ceva foarte util pentru un actor să se întoarcă periodic la punctul zero. Schimbul ăsta de experiență cu aspect de joacă la care participăm în fiecare an ne pune față în față cu cel mai curat punct zero posibil.

E dificil să acumulezi experiență în teatru și film și poate și mai dificil e să scapi de ea dacă instinctul te aruncă cu suficientă îndrăzneală spre început. E un câștig cu bătaie lungă. Suntem pionii care-au mai terminat o dată jocul și se întorc la start ca să-l facă mai bine.

István TÉGLÁS

Particip deja de ani de zile la festivalul IDEO IDEIS. Lucrul care leagă cel mai bine experiențele de fiecare an este unul singur: nevoia tinerilor de a fi ascultați. Este jalnic faptul că nici până în ziua de azi nu lăsăm loc celor care se confruntă cu cea mai grea perioadă a vieții lor: adolescența. Dacă am putea să realizăm că această perioadă din viețile lor nu este doar cea mai grea, dar și cea mai hotărâtoare, probabil am putea lăsa pe mâna generațiilor viitoare responsabilitățile la care acum nu suntem în stare să renunțăm. România nu vrea să recunoască faptul că a crescut generații întregi de tineri incapabili de a se adapta la realitate. Păcat. Recunoașterea greșelii este cel mai mare pas înspre vindecare, pas pe care se pare că noi îl tot amânăm. Clipul acela criticat care a apărut după BAC, cu un tânăr influencer despre educația blocată în anii ‘90 din România, e dovada faptului că încă nu suntem în stare să-i ascultăm. Reacția noastră tinde mai degrabă să-l desființeze pe el cu totul, în frunte cu veșnica noastră atitudine națională de ‘cine ejti măh’, ‘cum îți permiți’ etc.

Cea mai mare durere pe care am trăit-o de când am devenit conștient de mine și de gândurile mele, durere care îmi influențează până-n ziua de azi viața, este faptul că nu am putut să vorbesc despre propria-mi sexualitate încă de la începuturi. Azi sunt extrem de frustrat din cauza asta și încă resimt influența negativă a acelei perioade asupra mea.

Toate experiențele mele de viață m-au făcut să fiu deschis față de cei care vin din urmă și m-au adus aproape de comunități ca IDEO IDEIS. Sunt insule mici care, însă, promit tinerilor empatia și toleranța de care nu vor avea parte în restul societății. M-am gândit de foarte mult ori în ultimii ani să renunț la rolul de trainer la IDEO. Simțeam că există pericolul ca toată experiența acumulată acolo să se transforme într-o minciună gogonată. Apoi mi-am adus aminte de mine pe vremea când eram tânăr. Mă vedeam total pierdut într-un orășel din provincie, fără speranța de a mă regăsi vreodată uman și artistic. Și după ce-am stat de vorbă cu niște oameni din zona asta de lucru, am decis să nu renunț. Mi-am promis să fiu mai atent la cum trebuie livrate anumite subiecte tinerilor și în ce direcție trebuie să lucrez cu ei ca toate acestea să nu se întoarcă împotriva lor.

Surpriza acestei ediții vine pentru mine cu participarea ca mentor, ceea ce într-un fel îmi ușurează munca față de edițiile trecute, deoarece voi avea ocazia să-i ascult pe cei tineri, fără să le îngreunez modalitățile lor de exprimare cu exercițiile mele ca trainer sever. Aș vrea ca după experiența din acest an să rămână conștienți de faptul că nu există realități paralele. Filmele pe care le derulăm în capul nostru sunt bune sau proaste în funcție de influențele pe care le avem din afară, scopul nostru este să nu ne lăsăm conduși de ele. Peste toate astea IDEO IDEIS este totuși despre autocunoaștere, vârsta lor fragedă e foarte potrivită pentru a încerca modalități diferite de exprimare, care în final îi duc pe toți în aceeași direcție.

Pe mine noile generații mă provoacă la nivelul gândirii, întâlnirea cu ei e mereu ca o resetare totală. Lucrând cu ei, aproape de fiecare dată învăț mai mult decât învăț atunci când îmi practic propria-mi meserie.

Tudor Chirilă

În general teatrul poate face multe lucruri pentru comunități. El este mereu o sursă de pauză binemeritată de la o realitate nu mereu fericită, este o lume în lume și o sursă de inspirație pentru profesii viitoare. În afară de uriașa lui forță de a crea pasiune, teatrul oferă soluții vocaționale și operează în sfera psihologiei adolescenților, atât de ignorată de comunitățile cu probleme. În comunitățile cu probleme nimeni nu are timp de educație, iar teatrul operează la acest nivel într-un mod non-invaziv. Făcând parte dintr-o trupă de teatru sau doar urmărind o trupă de teatru la lucru, e în sine un modul educațional. Teatrul poate salva suflete acolo unde orice altceva a eșuat. Și nu în ultimul rând, de mii de ani teatrul a operat cu abilități privite ca indispensabile în 2020: echipă, empatie, comunicare, gândire critică, orientarea către soluție, gestionarea emoțiilor. Oriunde vei deschide un teatru, vei deschide o lume. Pentru o comunitate cu probleme mari, teatrul e ca un „spot” de teleportare.

Eu sunt fericit când întâlnirea cu mine ajută pe cineva să se orienteze într-o direcție. Mi-ar plăcea să știu că i-am inspirat pe tineri într-un fel care să le facă mai ușoară opțiunea profesională. Iar dacă după ziua petrecută cu mine rămâne și o amintire frumoasă, e perfect.

Ce ne învață pe noi despre teatru noile generații? Cât de mult merită să-l tot iubim.

Alexandru Papadopol

Cred ca un astfel de eveniment poate naște un fel de atenție in rândul comunităților și, mai ales, printre tinerii unei comunități, atenție la lucruri cu adevărat importante cum sunt relaționarea, stimularea creativității, comunicarea nemijlocită cu alți oameni care au același scop… Aceste noțiuni, aparent teoretice, au devenit clare, valoroase, dar mai ales concrete prin aceasta inițiativa – IDEO-IDEIS. Felicitări!
Mie mi se pare că termenul acesta de „mentor” este un pic cam prea “scrobit”…Poate fi valabil doar ca o titulatură într-o organigramă. Eu cred că am mai multă experiența decât un tânăr care încearcă sa facă teatru așa cum crede el…. și cam atât. Doar experiență. În rest relația este una de egalitate și presupune o evoluție creativa comună.

Sunt multe de învățat și de împărtășit. Din păcate timpul nu permite dezvoltarea unor relații artistice continue. Cred, însă, că dorința de-a realiza ceva unic, inventivitatea și entuziasmul sunt cele mai importante date pe care le oferă întâlnirea cu tinerii actori.

Andreea Grămoșteanu

Orice festival, cu atât mai mult de teatru, are numai efecte benefice asupra unei comunități, fie ea mică sau mare. În primul rând, doar pentru faptul că oamenii se adună pentru a urmări un act cultural, pentru a avea apoi un dialog despre ceea ce au văzut, este un lucru benefic. Alexandria, un oraș mort din multe puncte de vedere de-a lungul anului, cunoaște în perioada IDEO IDEIS o renaștere. Scurtă, din păcate. Este probabil un moment unic în viața socială a unui oraș aparent părăsit de orice fel de scânteie culturală.

În calitatea onorabilă de mentor mi-aș dori enorm ca tinerii, după experiența IDEO IDEIS, să rămână cu impresia că se poate. Că într-o țara unde totul pare să taie aripile, zborul este încă posibil.

Personal, am avut parte de o experiență extrem de intimă în ceea ce privește tinerii participanți și nu numai. M-am bucurat enorm să văd că există luciditate, capacitate de dezbatere, entuziasm și dorința teribilă de a merge înainte. Acestea sunt calități care mă impresionează profund, cu atât mai mult cu cât vin din partea unor copii.

Dana Rogoz

Cred ca IDEO IDEIS le poate transmite acestor tineri că părerea lor contează și că spiritul lor liber e valoros și absolut necesar societății în care trăim.

Mi-aș dori ca la finalul acestei întâlniri să plece mai încrezători în ei înșiși. Nu cred că le e deloc ușor să se accepte exact așa cum sunt ei, atunci când părinții, profesorii sau Instagram le cer să fie într-un anumit fel, să respecte un anumit șablon, să bifeze în mod automat anumite standarde rigide. Și toate acestea în contextul in care modelele din jurul lor, cele care reușesc să se facă vizibile, au de multe ori calități îndoielnice.

Noile generații îmi reamintesc mereu de ce am ales eu aceasta profesie. Mă inspiră bucuria, pofta lor de joacă și credința în puterea aproape nepământeana a teatrului. Mă emoționează lumina curată pe care le-o zăresc în ochi, dar și căutările lor interioare.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te