Bogdan Călinescu, director al Institutului de Cercetări Economice şi Fiscale din Paris: „Mai puține impozite, taxe și reglementări și mai multe inițiative antreprenoriale și inovații. Asta ar fi resetarea ideală”

Bogdan Călinescu conduce un institut de cercetări economice și fiscale la Paris, în Franța. S-a născut în 1969 la Iași. În 1991 a plecat la studii în Franța unde a absolvit Institutul de Ştiinţe Politice din Paris și Universitatea Paris 8 (licența în literatură franceză). A lucrat în diferite întreprinderi și organizații private de cercetare economică și politică. Între 1997 și 2007 a fost președintele Institutului Francez de Politici Publice (IFRAP), unde a lansat revista „Société Civile”. Din 2009, el este director al Institutului de Cercetări Economice şi Fiscale (IREF) din Paris şi președinte-fondator al asociației Entrepreneur Junior. Între 2006 și 2010, a fost profesor invitat la Universitatea Marne-la-Vallée unde a ținut un curs despre liberalism. Din 2010, conduce la Universitatea din Pontoise un seminar despre societatea civilă și rolul think tank-urilor într-o democrație. A publicat zeci de articole și studii economice și politice în ziare și reviste prestigioase: Le Figaro, Les Echos, l’Opinion, The Wall Street Journal, Le Figaro Magazine, Revue des Deux mondes etc. Este autorul (sau coautorul) mai multor cărţi publicate în Franţa sub pseudonimul Nicolas Lecaussin: „Cet Etat qui tue la France” (Plon, 2005), „L’absolutisme efficace” (Plon, 2008), „Au secours! Ils veulent la peau du capitalisme” (First Editions, 2009), „A quoi servent les riches” (Lattès, 2012), „L’Obsession anti-libérale française” (libréchange, 2014), „Anti-Piketty” (libréchange, 2015), „Echec de l’Etat” (Editions du Rocher, 2017), „Les donneurs de leçons” (Editions du Rocher, 2019). În România a contribuit timp de câțiva ani la revista Timpul și a publicat: „Franța, Europa, România. Eseu despre economie, politică și libertate” (Humanitas, 2014) cu o prezentare de Horia-Român Patapievici și „Anti-Piketty” (Institutul Hayek-Iași, 2016).


Distribuie articolul

Discuția purtată de revista „Sinteza” cu Bogdan Călinescu vine în contextul crizei generată de virusul SARS-CoV2 și se axează pe specificul economic și financiar al acestui an de excepție, cât și pe direcțiile care ar trebui urmate pentru a evita o criză economică de proporții.

SINTEZA: Conduceți un institut de cercetări economice și fiscale, cum arată economia mondială acum, ne puteți face o scurtă radiografie a economiei în criza Corona?

Bogdan Călinescu: Economia mondială a intrat într-o recesiune teribilă, fără echivalent în trecut. De fapt, e vorba de o criză economică provocată de un virus și de deciziile celor care sunt la putere și care au hotărât să oprească viața economică. Deci, aș numi această criză economică, criză de carantină. Reamintesc că unele țări, precum Suedia, nu au decretat carantină, iar altele, precum Olanda, au aplicat o carantină parțială.

SINTEZA: Ce efecte sunt în raporturile dintre economiile Chinei – SUA – Rusiei în contextul crizei actuale? Și cum stă Europa? Ce a schimbat pe termen scurt și cum va schimba pe termen lung criza coronavirusului influența economiei Chinei în economia mondială?

– Aș pune deoparte economia Rusiei, care este o economie practic «subdezvoltată», de lume a treia. Rusia nu produce practic nimic, în afară de resurse naturale și încearcă să facă Occidentul dependent de ea. Vezi cazul Germaniei și proiectul Nord Stream 2. Putin încearcă să compenseze starea economiei ruse cu decizii expansioniste (Ucraina, Crimeea…) China e un caz aparte. În primul rând, e o dictatură comunistă (vezi și măsurile de represiune luate la Hong Kong), cu o economie capitalistă, însă dirijată de partid și de membrii lui. Să nu uităm că, așa cum făceau liderii comuniști înainte, astăzi cei care conduc China au mințit și ascuns realitatea virusului. Dacă am fi știut mai devreme, poate că alta ar fi fost situația astăzi… De asemenea, să nu uităm că economia Chinei e dependentă de piață occidentală și de investițiile făcute de occidentali. S-a dezvoltat enorm în ultimii ani și datorită furtului de brevete în masă, ceea ce puțini lideri occidentali au curajul să-i reproșeze. Astăzi, doar președintele Trump și prim-miniștrii Angliei și Australiei se opun fățiș dictaturii chineze.

SINTEZA: Cum a arătat războiul informațional? Ce rol a avut în această criză dezinformarea economică? Dar cea politică, pe ce direcții a fost mai puternică?

– În primul rând, așa cum am precizat la întrebarea precedentă, China e responsabilă de situația actuală. Virusul ar fi apărut prin luna septembrie 2019, mai mulți medici au tras semnalul de alarmă (mulți dintre ei au «dispărut»), China și Organizația mondială a Sănătății au negat la început gravitatea pandemiei. Pe de altă parte, experții, epidemiologii, nu au fost la început de acord între ei. Unii spuneau că e foarte grav, alții că nu. De aceea, mulți oameni politici au reacționat diferit, ca în Franța unde președintele Macron a spus la început, în 15 martie, că nu e niciun pericol, s-a dus chiar la teatru și a lăsat să se desfășoare primul tur al alegerilor municipale. Prin urmare, dezinformarea a fost provocată mai ales de ignoranță.

SINTEZA: Recent s-a decis alocarea fondurilor UE pentru țările membre. Se vorbește despre un buget supradimensionat, anticriză. Proiectul are magnitudinea unui plan Marshall?

– Bugetul e, într-adevăr, supradimensionat. E vorba despre niște sume colosale distribuite către majoritatea țărilor membre, deși unele au fost totuși afectate mai puțin decât altele. Planul Marshall era diferit în contextul eliberării Europei distruse de bombardamente și cu economiile complet la pământ. Acel plan încuraja schimburile economice și relațiile transatlantice, cel european de astăzi seamănă mai mult cu distribuirea de fonduri masive fără prea multe criterii. De altfel, seamănă cam cu ceea ce face Franța pe plan național: sunt distribuite zeci de miliarde de euro întreprinderilor, însă nu toate au aceleași nevoi. De exemplu, vor primi bani unele care nu au nevoie, se refac rapid, și altele vor da faliment inevitabil. Așadar, e lipsită de sens distribuirea fără criterii clare și stricte de ajutoare financiare.

SINTEZA: În ce ar consta diferențele între acest plan construit pentru post-coronavirus și planurile multianuale de până acum? Sunt diferențe de sume sau de criterii mai relaxate?

– Fondurile structurale europene reprezintă 415 miliarde de euro pe perioada 2014-2020 pentru cele 28 de țări membre. România primește aproape 31 de miliarde de euro din această sumă. Problema e cum sunt cheltuiți acești bani. Știm cam ce se întâmplă… Deci, ar fi fost mai bine ca banii distribuiți să fie mai bine controlați. De aceea sunt cam pesimist cu acest plan post-coronavirus. De asemenea, se uită repede că acești bani provin de impozite și taxe și, eventual, din bani «fabricați» de Banca Centrală Europeană, ceea ce nu e bine, deoarece orice ban creat artificial provoacă inflație și tensiuni pe piață dobânzilor.

SINTEZA: Ce se poate imagina în ceea ce privește efectele acestui plan UE de finanțare? Care vor fi rezultatele preconizate?

– Depinde de cum vor fi folosiți acești bani. Cazul României e simptomatic: cu banii primiți ar fi putut crea o rețea importantă de autostrăzi. Din păcate, nu asta s-a întâmplat.

SINTEZA: Dacă ați putea dvs. decide direcțiile de dezvoltare, strategiile de finanțare pentru România, pentru ce ați opta, ce investiții majore ar trebui făcute? Încotro ar trebui să ne îndreptăm atenția și de ce?

– Infrastructura în România mi se pare investiția principală. E obligatoriu! În rest, am încredere în antreprenori și în fiscalitatea din România. Impozitul unic („flat tax”) e un lucru foarte bun.

SINTEZA: Ne puteți face o radiografie a modului în care se fac politicile publice în România? În democrație, rolul se guvernează doar în baza politicilor publice, la noi încă aproape exclusiv în baza politicii și a înțelegerilor politice. Ce ne lipsește? Voința partidelor de a transparentiza guvernarea? Sau ce anume?

– Cam peste tot partidele politice sunt mai eficiente sau mai inutile. Înțelegerile politice sunt importante atunci când se rezolvă o stare de criză. Dacă e vorba doar de a ajunge la putere, depinde de consecințe: va fi sau nu aplicat programul economic pentru care oamenii au votat? Sunt cazuri când, prin forța alianțelor, un partid politic care a făcut un scor electoral catastrofal ajunge la putere, iar unul care a obținut mult mai multe voturi nu obține nimic. Asta nu e normal, democrația trebuie respectată.

SINTEZA: Ați fost vreodată consultat, întrebat de vreo guvernare de la noi? Vă rugăm, dacă da, să ne dați detalii.

– În România, nu prea. Am fost în legătură cu Banca Națională a României și cu cei care lucrează cu liberalii (partidul lui Orban). În Franța, am lucrat des și chiar strâns cu echipele lor și cu oamenii politici, inclusiv cu un fost președinte al Franței (Nicolas Sarkozy) și cu un candidat (François Fillon) la alegerile din 2017.

SINTEZA: Dacă ne-am imagina resetarea economiilor, care ar fi scenariul ideal? Cum ar arăta „o nouă economie”?

– Mă îngrijorează foarte mult idea unei «noi economii». Nu știu ce înseamnă asta. Mă îngrozesc când văd că liderii europeni nu condamnă China, nu spun nici măcar un cuvânt critic la adresa acestei dictaturi care – repet! – este responsabilă de situația actuală. Îi văd făcând propuneri ecologice, însă nu știu cum de s-a ajuns de la o piață medievală cu pangolini, într-o țară condusă de un partid comunist, la o «nouă economie verde»! Ar trebui, tocmai, condamnată China și încurajată libertatea politică și economică. Mai puține impozite, taxe și reglementări și mai multe inițiative antreprenoriale și inovații. Asta ar fi resetarea ideală.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te