Andy Hertz despre fenomenul „Mutat la țară”, cu peste 100 de mii de fani. Sau cum se transformă „satul” virtual într-unul real

Cu vreo 40 de ani în urmă, Ceaușescu lua decizia să radă satele de pe fața pământului și să le mute la oraș. În mare parte a și reușit. Comunitatea internațională și câțiva dizidenți români au luat atunci atitudine. Case Regale, scriitori, artiști și jurnaliști au strigat: Nu! Unele sate așa s-au salvat. Dar oamenii lor tot au plecat. Statul le oferea o viață mai bună la oraș. Un salariu, apă care „curge din perete”, creșe pentru copii, cofetării și cinematograf. Părea de nerefuzat. Dar n-a trecut mult și o criză alimentară cumplită a lovit țara. Pentru un litru de lapte sau o pâine oamenii își dădeau în cap. Cei rămași la sate, sleiți de puteri, de munca istovitoare în CAP-uri, prost plătită, obligați să predea anual la stat ouă, carne, lapte, lână, miere și cam tot ce aveau, au fost nevoiți să-i ajute, tot ei, pe cei mutați în blocurile comuniste. Cărau mâncare, papornițe cu de toate, spre rudele de la oraș, că doar nu era să-i lase să sufere de foame. România în felul acesta supraviețuia. Se știa, dacă nu aveai pe cineva la țară, n-o scoteai la capăt.


Distribuie articolul

Dar acest transfer de oameni și hrană între sat și oraș a lăsat în sufletul românilor un sentiment confuz față de locul de unde au plecat. Putea fi mâncare, dar era frig la țară, nu aveai drum asfaltat, nu aveai apă curentă, uneori nici bec în tavan. Fuga de sat era adânc rânduită în mintea lor. Ca un ritual neîntrerupt, părinții, asemenea lui Ilie Moromete, își conduceau mai departe copiii la gară, îi urcau în tren și-i îndemnau: Du-te și trăiește!

Dar se întâmplă că acum, după aproape o jumătate de veac, ei să facă drumul înapoi. Satul „îmbătrânit și depopulat” începe să renască printr-o mișcare pornită, surprinzător, din spațiul virtual. Din „satul” virtual.

Realitatea virtuală se transformă într-o realitate reală. Nu se știe cum s-a întâmplat treaba aceasta, dar satului românesc se pare că i se mai oferă o șansă. Nu l-au ajutat programele sociale îndelung subfinanțate, experții, academicienii sau politicienii, dar îl ajută exact aceia de la care își luase orice speranță: tinerii plecați prin lume, în marile corporații, în firme și cancelarii, prin marile orașele ale planetei.

Când scriu aceste rânduri, grupul „Mutat la țară. Viața fără ceas” are peste 100.000 de membri. Și crește în continuare. Este o nouă realitate, pe Facebook, care alunecă subversiv pe sub cea veche, fără ca ea, cea din urmă, să realizeze măcar ce i se întâmplă.

Grupul „Mutat la țară – Viața fără ceas” a început cu o pagină pe Facebook, s-a transformat neașteptat de repede într-o comunitate cu peste 100.000 de membri și întreg proiectul însumează peste 50 de grupuri dedicate mutării la țară. Ce-i unește pe acești oameni este dorința și plăcerea de a trăi altfel.

Andy Hertz este fondator al acestei comunități, el însuși „Mutat la țară”, într-un sat din Munții Apuseni. A trăit la Londra o vreme, apoi s-a întors și a decis s-o ia de la capăt, acolo unde îi place. Povestea lui este subiectul unei cărți, chiar cu acest titlu: „Mutat la țară. Viața fără ceas”. Acum se bucură cum a crescut mișcarea aceasta, creează noi proiecte, dă interviuri, luptă pentru nevoile lor. Despre toate acestea am vorbit cu Andy, încercând să descriem împreună un fenomen care poate lua amploare în următorii ani. Iar pandemia s-ar părea că a accelerat lucrurile.

Revista Sinteza vă va prezenta și alte cazuri, tineri care lasă în spate marile orașe și se așază într-o curte de țară, cu laptopul pe masa de sub nuc.

Pentru ei și pentru sat, poate că începe o nouă eră. Despre ce poți face la țară, Andy spune: „Există fonduri EU și cunosc oameni care așa au început. Există locuri de muncă în străinătate pentru a aduna bani pentru un început la țară. Există sate în care se aduce pâine de la 100 km distanță, pentru că nimeni nu deschide o brutărie, o patiserie cu cafea bună, care să funcționeze pentru satele din jur, iar cei care ar putea face asta vor să devină milionari, nu să trăiască în pace. Există joburi online part sau full time. Unii fac traduceri online, tot de la țară, iar alții cresc capre – fermă de capre, nu o capră – două. Alții au cumpărat, cu ajutorul fondurilor, solarii mari. Electricienii, zugravii și instalatorii nu fac față solicitărilor la țară. Apoi, centru after-school la țară, sunt și copii pe aici. Ar fi multe idei...”


„Mulți cred încă despre viața la țară că înseamnă numai vacanțe școlare, bătrâni și agricultură, ceea ce este total greșit.”

Sinteza: Dragă Andy, când ai decis că experiența ta poate genera inspirație și pentru alții și ai creat grupul „Mutat la țară”?

Andy Hertz: Nu a fost un moment de decizie, comunitatea „Mutat la țară – Viața fără ceas” a crescut de la sine, cumva ca din flăcările unui foc care arde de sute sau mii de ani. Eu doar am creat locul în care zeci de mii de oameni minunați să se poată întâlni, să poată discuta, să se poată ajuta, atât moral cât și fizic, pentru că au loc și întâlniri locale, vânzări, cunosc oameni care s-au căsătorit după ce s-au cunoscut pe grup. Probabil că exemplul meu a dus la creșterea inițială, apoi bulgărele a început să se rostogolească. Acum e importantă coordonarea, pentru că unde-s mulți apar și probleme. Comunitatea „Mutat la țară – Viața fără ceas” a născut și pui, alte 50 comunități „Mutat la țară”, pe teme de interes și pe județe.

Sinteza: Cum a evoluat de la an la an mișcarea aceasta?

Andy Hertz: Creșterea a fost continuă, ceea ce arată foarte clar că oamenii orașelor simt chemarea către izvoare, către natură și către un mod de viață mai calm și mai liniștit. În ultimul an am început dezvoltarea grupurilor județene care vor deveni utile în plan local, pentru că e foarte interesant și util să-ți cunoști vecinii de județ din zona rurală, să te poți sfătui cu ei și să te întâlnești cu ei. Așa încep colaborările, prieteniile și cine știe mai câte. Ne-am dorit să pornim și proiectul „Cetățile Prieteniei” coordonat de colega mea Bianca Gheorghiu, care a rămas pe stand-by din cauza restricțiilor care se impun în contextual pandemiei. „Cetățile Prieteniei” s-au născut din dorința de a împărtăși experiențele noastre, de a ajuta cu informații și de a ne bucura împreună de viața la țară într-un cadru cât mai viu și natural, în afara internetului, acasă la unii dintre noi.

Sinteza: Cam care este profilul, portretul, celor care se mută la țară și mă refer în special la oamenii activi, nu pensionari.

Andy Hertz: Nu am văzut doi la fel. De la tineri până la pensionari, de la muncitori la artiști, de la oameni plecați din sate până la oameni care revin din străinătate. Cu toții avem în comun dragul pentru viața la țară.

Sinteza: Cum ai descrie tu mișcarea și grupul „Mutat la țară”? Câți membri sunt acum și cam câți dintre ei sunt mutați sau interesați să se mute la țară?

Andy Hertz: Acum comunitatea „Mutat la țară – Viața fără ceas” însumează 93.000 de membri, dar dacă luăm în calcul și celelalte grupuri „Mutat la țară”, trecem de 100.000. E minunat ce se întâmplă! Nu putem face o statistică clară, pentru că nu toți răspund la astfel de chestionare și nu toți sunt activi în aceleași zile online. Ca senzație, fără date certe, pot spune că mai mulți sunt cei care cochetează cu ideea de a se muta la țară, decât cei mutați deja sau reveniți la țară, dar primesc foarte multe mesaje de la oameni care s-au mutat la țară inspirați de comunitatea noastră și mai multe de la cei care caută case sau au nevoie de sfaturi pentru mutare.

Dacă anul trecut grupul „Mutat la țară” avea aproximativ 40.000 de membri, acum numărul lor este mai mult decât dublu. Pe grupul „Mutat la țară” din cei 92.040 de membri, 85.321 au fost activi în ultimele 28 de zile. Tot în ultimele 28 de zile au fost aprobate 10.700 de cereri de înscriere, 2.400 au fost respinse, au avut loc 497.000 de reacții și au fost scrise pe grup 49.100 de comentarii. 

 

Sinteza: Cum funcționează grupul? Descrie-l pe scurt, fă-ne cunoștință cu voi.

Andy Hertz: Secretul este munca zilnică, de ani de zile. Suntem o echipă fantastică! Lucrez în fiecare zi cu oameni minunați care depun eforturi, renunțând de multe ori la timpul lor liber, pentru a păstra armonia și a crește tot ce înseamnă astăzi „Mutat la țară”. Pe toate le facem din drag pentru viața la țară, având convingerea că munca noastră contează. Găsiți echipa noastră pe https://mutatlatara.ro/echipa-noastra/ .

Sinteza:Andy, una dintre cele mai mari probleme ale României, semnalate și de sociologi, este discrepanța dintre oraș și sat. Discrepanță economică, socială, de infrastructură și acces la cultură. Ce ar trebui făcut ca să se reducă aceste decalaje? Tu ce ai face?

Andy Hertz: Ca prim pas, am conceput Grupul „Vrem internet la țară”, care sper să adune cât mai mulți membri. Considerăm conectarea tuturor satelor la internet ca fiind cheia unei viziuni, a unei strategii naționale pentru prezent și viitor, în care fiecare comună, fiecare sat, fiecare cătun, fiecare copil contează! O Românie educată, în care fiecare prunc de la țară are dreptul să afle ce se întâmplă peste deal, peste văi, peste ocean!

Internetul facilitează accesul la informație, la platforme educaționale și de comunicare, activități culturale, târguri, transferuri bancare, cumpărături online și plata facturilor, locuri de muncă. Internetul deschide uși în turism, este cea mai importantă resursă în dezvoltarea afacerilor micilor producători și în valorificarea produselor, înlesnește accesul către proprietățile imobiliare, ridică nivelul de relaționare între oameni, deschide orizonturi nebănuite…

Oamenii satelor nu mai comunică prin porumbelul călător, prin focuri aprinse pe dealuri sau prin tulnic. În 2020 oamenii comunică, se informează, își vând produsele, se ajută, colaborează, iar azi-mâine votează prin internet.

Nu putem trăi cu toţii la țară doar din agricultură, iar cultura, educaţia, micii producători, fermierii, turismul, îmbinate toate cu ajutorul internetului, ar putea relansa România. Nu peste noapte, dar în cel mult 10 ani.

Sinteza: Ce crezi că are mai mare importanță, ce contează mai mult în decizia de a alege un loc în mediul rural: școala, spitalul, internetul, drumul? Care sunt principalele neajunsuri cu care vă confruntați?

Andy Hertz: Mulți oameni trăiesc la țară peste tot în lume, iar faptul că spitalul, școala sau teatrul se află la 10, 20 sau 30 de minute distanță, într-o țară normală asta nu ar însemna o problemă. Atât timp cât accesul și comunicarea există, toate se rezolvă. Există mașini, ambulanțe și microbuze școlare. Din multe sate ajungi mai repede la teatru sau bazin de înot în oraș, decât ajungi de la marginea Bucureștiului până în centru. Mult mai important e ce facem noi, fiecare dintre noi, pentru noi și pentru ceilalți, pentru comunitate și pentru o viață mai bună. Important e să venim la țară cu încredere! Cu cât mai repede vom găsi soluții fiecare dintre noi pentru noi înșine, cu atât va fi mai ușor mai târziu pentru noi și pentru ceilalți. Cu cât mai mulți vom fi, cu cât mai mult și mai ușor vom comunica, cu atât mai bine pentru toți.

„Calitatea vieții pentru unii înseamnă o mașină scumpă, iar pentru alții să mănânce cireșe din pom.”

Sinteza: De ce crezi că mișcarea voastră are succes? Ce corzi sensibile sau ce argumente atinge comunicarea voastră? E puterea exemplului?

Andy Hertz: N-aș putea spune că e mișcarea mea, nici a întregii echipe, ci e mișcarea a zeci de mii de oameni și a multor altora care nu au aflat încă de noi sau noi nu am aflat de ei. În primul rând nu suntem construiți să trăim în cutii de beton, să alergăm de colo colo cu teama de a nu întârzia. Nu suntem făcuți să respirăm fumul mașinilor și să vedem pe geam peretele gri al blocului de peste drum. Suntem construiți să ne trezim dimineața fără ceas, să simțim pământul sub tălpi, să ne bucurăm de viață în mijlocul naturii, să ne creștem copiii într-un mediu curat și pașnic. Trăind la țară nu înseamnă că, lângă o cană de cafea și o felie de tartă cu vișine, dimineața, nu putem munci pe terasa din curte pentru vreo corporație din oraș, nu înseamnă că nu putem dezvolta mici afaceri în mediul rural, nu înseamnă că nu putem deveni fermieri, nu înseamnă cu nu putem face artă, ci dimpotrivă, orice domeniu am alege, și sunt multe posibile, aici costurile sunt mai mici, aici avem mai mult spor, mai mult timp, mai multă energie și mintea ne e mai limpede. Cu siguranță că miile de postări de pe grup dau curaj și altora. Cineva mutat undeva prin Delta Dunării își începea povestea așa: „Credeam că sunt singur până când v-am găsit pe voi!”.

Sinteza: Crezi că perioada de criză pandemică a influențat oamenii în acest sens? Că s-au gândit mai atent la calitatea vieții lor și a locuirii?

Andy Hertz: Cu siguranță că perioada de izolare a accentuat nevoia de spațiu, de hrană curată, de libertate… Calitatea vieții pentru unii înseamnă o mașină scumpă, iar pentru alții să mănânce cireșe din pom. Ce merită menționat este faptul că mulți cred încă despre viața la țară că e numai despre vacanțe școlare, bătrâni și agricultură, ceea ce este total greșit. Astăzi la țară poți avea parte de mai mult confort decât în oraș și chiar mai multă socializare de calitate, dacă există conectare și relaționare. Avem mașini, ne putem oricând vizita între noi. Unii cresc animale, alții lucrează în IT la țară, iar diversitatea este cheia pentru un viitor sustenabil în zona rurală. Astăzi, la țară, noi cei care am venit sau alegem să ne mutăm aici, nu mai vorbim despre spălatul în lighean și wc-ul din fundul curții, ci despre munca productivă și viață frumoasă în condiții potrivite vieții.

Sinteza: Cum vezi viitorul României rurale? Dar al grupului vostru, ce proiecte de viitor aveți?

Andy Hertz: România a avansat în zona rurală și nu mai e cea pe care și-o amintesc cei plecați de aici în urmă cu zeci de ani, asta datorită faptului că suntem în Europa, e clar. S-au asfaltat și s-au deschis multe drumuri la țară, dar mai sunt multe de făcut. Următorul pas este conectarea tuturor și educația. Noi nu putem face în mod voluntar ceea ce ar trebui să facă statul, guvernele, dar suntem tot mai mulți și vom face tot ce ne stă în putere să aducem după noi și alți oameni aici, aproape de natură, pentru a ne putea crește copiii în comunități sănătoase, vesele, educate și puternice! Viața e mai frumoasă aici, acasă, la țară!

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te