După un an în care necesitatea marcării Centenarului a dominat discursul public, iar simbolistica special creată pentru cei 100 de ani a fost folosită fără rezerve, de la evenimente publice majore până la târguri, spectacole în grădinițe, lansări de carte sau chiar statui, întrebarea la care merită să găsim un răspuns este cum am simțit, fiecare dintre noi, ”Centenarul” și cu ce am rămas de pe urma lui. (Redacția)
Alexandru Tomescu
[box type=”info”]Alexandru Tomescu este violonist, câştigător al numeroase premii naţionale şi internaţionale la festivalurile de muzică clasică. De la debutul său din 1985, a susţinut peste 200 de concerte şi recitaluri în 26 de ţări. Pentru măiestria lui, statul român i-a acordat privilegiul de a cânta pe vioara Stradivarius care fusese anterior în posesia muzicianului Ion Voicu. [/box]
Aş dori să împărtăşesc câteva idei, din perspectiva mea de muzician, legate de sărbătoarea Centenarului. Cu certitudine, vorbim despre o sărbătoare majoră, cu implicaţii profunde, la toate nivelurile societăţii noastre. M-a bucurat mult să văd un interes renăscut pentru muzica românească, pentru programele cu lucrări româneşti.
Înainte de revoluţie, astfel de alegeri de repertoriu erau impuse; ţin minte că era o regulă – nu ştiu dacă era scrisă sau nu – ca la fiecare concert să fie cel puţin o lucrare românească. Iată că, în 2018, redescoperim de multe ori, după pauze foarte mari, lucrări româneşti care altminteri rămâneau uitate în arhive sau în biblioteci. Cred că muzicienii, compozitorii în special, ar trebui să profite din plin de acest avânt de moment şi să ştie să îl convertească în noi direcţii de interes pentru melomani.
În plus, un compozitor în viaţă îşi poate promova şi explica lucrările, contribuind astfel la înţelegerea lor mult mai uşoară.
În cadrul turneului internaţional „Stradivarius – Balada” am dorit să explorez astfel de repertorii româneşti mai puţin cunoscute. Astfel, împreună cu pianista Angela Drăghicescu şi cu coruri de copii din reţeaua naţională „Cantus Mundi” am prezentat publicului celebra „Baladă” a lui Ciprian Porumbescu, dar şi lucrări spectaculoase şi puţin cântate la noi în ţară, semnate de autori români de prim rang. Mi s-a părut întotdeauna foarte important să pregătesc publicul pentru lucrarea pe care urmează să o asculte, să îl ajut cu alte cuvinte să „intre în atmosferă”.
Succesul de care s-a bucurat turneul în cele aproape 20 de oraşe vizitate din România a determinat prezentarea programului pe importante scene de concert din străinătate, la Bruxelles, Madrid, Stockholm, Copenhaga, Lisabona şi Bratislava. Este greu să am o privire de ansamblu asupra tuturor evenimentelor prin care s-a sărbătorit Centenarul anul acesta. Am încercat însă, vorba lui George Enescu, să îmi servesc ţara aşa cum ştiu eu mai bine, cu armele mele: vioara şi arcuşul.
