Alexandru Mironov | Foto arhivă: Dan Bodea
Mă inspir din titlul unei cărţi pe care genialul scriitor columbian Gabriel Garcia Marques a scris-o pe vremea când se pregătea să sloboadă peste setea de imaginaţie a planetei realismul magic sud-american, puţin înainte ca Macondo să-şi găsească loc pe lobul frontal al Civilizaţiei Omului. Colega Cristina Beligăr îmi trimite o provocare, de fapt încearcă să-şi confrunte spaimele cu neliniştea mea: să se fi prăbuşit cu totul lumea în care trăim? Să fi fost de ajuns, pentru a ne zgudui din temelii civilizaţia, atacul ucigaş al unei particule care nici măcar nu înseamnă cu adevărat viaţă, o fărâmă de ARN aptă să se furişeze în molecula de ADN, inima Viului? Să fie vorba – îndrăznesc eu – de o revoltă a Naturii faţă de tupeul cu care specia noastră a ignorat şi înfruntat Selecţia Naturală şi multe dintre legile Viului? Căci toate speciile respectă „clipa cea repede ce ni s-a dat” (exemplu, un celebru paradox al lui Darwin privind specia elefanţilor – la un moment dat, calcula părintele Teoriei evoluţiei, masa totală a elefanţilor ce se vor naşte avea să depăşească masa Pământului!), cu excepţia lui Sapiens sapiens care, din cauza inventatorilor, inginerilor şi a medicinei a sărit cu speranţa de viaţă peste toate barierele pe care ni le-ar fi impus Natura.
Quo vadis, Homo sapiens, este, fireşte, întrebarea, pregătirea în arealul special numit Ştiinţă şi Imaginaţie (presă şi literatură de ştiinţă plus Science Fiction) îmi conferă, socot eu, oarece competenţe în a căuta răspunsuri. Mai întâi pentru viitorul apropiat, apoi voi cuteza să arunc o privire în lumea-de-dincolo-de-mâine. La care voi mai adăuga câteva cuvinte despre o experienţă personală, căpătată cu prilejul a două întâlniri cu viitorologi de calibru, organizate în România de profesorul Adrian Curaj, acum director al UEFISCDI, unul dintre demnitarii români cu adevărat remarcabili, atât din fotoliul de responsabil al cercetării ştiinţifice, cât şi din cel de urmaş al lui Spiru Haret.
Împotriva coronavirusului 19 furişat în viaţa noastră, universităţile, centrele de cercetare, think tank-urile, grupurile de reflexie din lumea întreagă lucrează acum la foc continuu, încercând să limiteze răul, să evite răul maxim, prăbuşirea în prăpastia în care, de pildă, ne-au dus, în secolul XX atât catastrofala gripă spaniolă ce a urmat primului război mondial, cât şi cruzimea a două popoare în cel de-al doilea. Dacă cele două războaie au fost până la urmă încheiate de inteligenţa şi eroismul societăţii umane, bătălia cu criminalii din microlume s-a dovedit întotdeauna dificilă. Bacilul leprei, cel al tuberculozei, virusul gripei spaniole nu au putut fi învinse, multă vreme doar stingerea naturală a molimelor a făcut ca specia să-şi continue drumul. Civilizaţia tehnologică a schimbat paradigma, SARS şi H1N1 au fost încătuşate de poliţia sanitară inventată de Sapiens, cu victime, ce-i drept şi cu efecte economice şi sociale postmaladie dar, fără îndoială, Homo faber a învins. Nu mă îndoiesc că la fel se va întâmpla (în curând, în câteva luni) şi în cazul acestui inamic. Dar, de astă dată, sechelele vor fi mult, mult mai complexe. Vor dispărea câteva zeci de mii, poate chiar câteva sute de mii de octogenari, septuagenari, chiar sexagenari care înfruntaseră Selecţia Naturală şi, în ciuda unor beteşuguri „săreau” peste speranţa de viaţă normală. O lume cu mai puţini bunici, asta va fi în primul rând lumea anilor 2020 (în apărarea lor, amintesc că binomul bunic – nepot a fost cel care a consolidat specia, inducând fenomenul Educaţie prin comunicarea între generaţii). Dar şi o lume în care şomajul va exploda, aducând cu el uriaşe nelinişti şi tulburări sociale (un semnal ne dă de multă vreme lumea arabă, unde şomajul în rândul tinerilor este uriaş, efectele fiind sărăcie, dezordine, terorism religios). În acelaşi timp, „subţierea” orelor de şcoală şi a cursurilor universitare va crea o nişă pe care copiii şi tinerii de astăzi, categoria 6 – 25 ani, o vor astupa mai greu decât au făcut-o generaţiile din anii „glorioşi” ai Occidentului, cei de după al doilea război mondial, mai ales perioada 1960-2019. Inevitabil însă, şcoala va ieşi dintre pereţii claselor, dascăli nu se mai pot împotrivi mariajului tuturor disciplinelor de studiu clasice cu informatica – coronavirusul constituind unul dintre elemetele fundamentale ale transformării şcolii româneşti, ceea ce trebuia să se fi petrecut de multă vreme.
În cazul şomajului endemic al lumii occidentale, pentru cei mai mulţi cetăţeni ai lumii nu văd decât soluţii paleative: se va inventa un fel de susţinere socială, cel puţin pentru cetăţenii Occidentului, fiecărei persoane asigurându-i-se o sumă cu care să-şi descuce viaţa, iar partea de economie va fi lăsată în seama antreprenorilor din Informatică, Mecanică, Robotică, Mecatronică, Chimie Industrială etc. care vor furniza produsele necesare celor 8 miliarde de locuitori ai Terrei din anii 2020 – 2025. Înainte de orice însă, nevoia de hrană va impune schimbări dramatice în Agricultura lumii. După revoluţia agrară a lui Norman Borlaug din anii ’70-’80 (soiuri potrivite în soluri potrivite), faza a doua a acestei revoluţii va însemna implicarea pe scară largă a Geneticii şi Biologiei Moleculare – iar bătălia cu coronavirusul va impulsiona teribil schimbarea. OMG, organismele modificate genetic, vor spori randamentul producţiilor după inevitabila aprobare din partea Uniunii Europene – pur şi simplu nu avem încotro, lumea trebuie să-şi schimbe repede pielea. În ceea ce priveşte ţara noastră, în măsură să hrănească 40 de milioane de oameni (dar condamnată acum la ruşinea importului de alimente), avem nenumărate soluţii pentru a trimite agricultura românească cu adevărat în veacul XXI. Importul de alimente ce pot fi produse la noi trebuie pur şi simplu stârpit, „centuri” de legume şi fructe în jurul oraşelor trebuie să facă legături directe şi nemijlocite cu producătorii, fermele, indiferent de mărime, trebuie legate direct de pieţe; în acest sens, consider că este de pus în operă şi de dezvoltat iniţiativa fostului ministru al agriculturii, Petre Daea, de înfiinţare a unor magazine de stat care să facă direct legătura producător – consumator, la preţuri care să favorizeze ambele părţi.
Asigurarea alimentelor în cadrul economiei locale este cu atât mai imperios necesară cu cât e foarte posibil ca sute de mii, chiar milioane de români să se întoarcă în ţară din exilul economic autoimpus. Alături de oameni muncitori şi de treabă, care îşi vor căuta imediat de lucru (un real câştig pentru societatea noastră), se vor găsi din păcate şi cerşetori, hoţi şi traficanţi de carne vie, ceea ce va însemna o presiune mult sporită pentru securitatea societăţii noastre. Răspuns la problemă: legi mai aspre, aplicate neîntârziat.
Înainte de a trece la posibile răspunsuri pentru ziua-de-dincolo-de-mâine, dau doar două exemple de cercetare de frontieră în domeniul Viului. Gena RuBisCo, de pildă, a mărit cu 20% productivitatea plantelor de experienţă, „convingând” cloroplastele din frunze să utilizeze mai eficient fotosinteza; deocamdată experimentele s-au realizat pe tutun, dar închipuiţi-vă tehnologii aplicabile la grâu şi orez, cerealele fundamentalele ale lumii noastre, asta ar însemna pur şimplu eliminarea foametei pentru 3-4 decenii, până mai multe miliarde ne vor îngroşa rândurile (cine ştie?). Al doilea exemplu: Watergen poate fi o soluţie pentru apa potabilă, dar şi, în viitorul nu prea îndepărtat, o posibilitate de irigare a culturilor agricole la scară mică; este, în principal o biotehnologie de condensare a apei atmosferice (şi se pare că nu numai) care se potriveşte perfect dezvoltării agriculturii verticale, procedeul numit aeroponie dând deja rezultate în ferme din cartiere sărace ale oraşelor. Iar combinaţia Biotehnologie – IT va însemna cu adevărat câmpul de luptă al cercetătorilor de top din întreaga lume.
Desigur, IA (Inteligenţa Artificială) va exploda pur şi simplu, de la vehicule fără şofer până la case inteligente şi până la Internet of Things (internetul lucrurilor). Roboţii vor fi puşi serios la treabă în toate uzinele Pământului, mărind productivitatea şi eliminând atât teama de pandemii, cât şi inerentele dezacorduri patron – angajaţi. Prin 2031 ar urma să se atingă un moment de singularitate (prognoza RayKurzweil, e drept, înainte de Covid 19…), în sensul că IA se va uni cu Homo sapiens din protoplasmă. În acelaşi an, Elon Musk şi NASA făgăduiseră primul pas al Omului pe Marte, după ce în al treilea deceniu al veacului va fi începută colonizarea Lunii. Autovehiculele urmau să fie toate electrice, iar Hyperloopuri (trenuri de mare viteză, supraterane, dar mai ales subterane şi submarine, circulând cu 1.000 km/h) urmau să înlocuiască treptat circulaţia aeriană şi pe autostrăzi. Dar a venit Covid 19…. Aşa că mai vedem…
V-am vorbit la începutul articolului despre un experiment pus la cale în 2012 la Somova, lângă Tulcea, de către profesorul Adrian Curaj şi o grupă de viitorologi de calibru şi redactori ai revistei Future care, participând la manifestarea University 2025, au oferit, în cadrul proiectului Crazy Futures variante de viitoruri posibile. Vă împărtăşesc câteva dintre pronosticuri la care, fireşte, au participat şi românii prezenţi la întâlnire:
Populaţia: · 2035 – 75% dintre terrieni locuiesc în oraşe; · 2050 – 9,3 miliarde locuitori, guvern planetar; ·2050 – populaţie globală 5 miliarde şi continuă să scadă; · 2075 – 15 miliarde de pământeni, începe colonizarea planetei Marte; · 2100 – contact ET.
Energia: ·2020 – sfârşitul „Erei petrolului”, fără alte soluţii; · 2030 – fuziunea nucleară; · 2040 – Europa foloseşte energie solară importată din Africa.
Mediul înconjurător: · 2020 – apă desalinizată ieftină; ·2020 – criza apei; · 2020 – generalizarea prelucrării deşeurilor urbane; · 2030 – în oraşe doar transport public; · 2030 – oraşele mari ale Europei legate prin TGV-uri (trenuri de mare viteză); · 2030 – mari proiecte de reîmpăduriri.
Economia: · 2020 – acceptarea oficială a Organismelor Modificate Genetic drept hrană; ·2020 – sfârşitul economiei globale, ascensiunea economiei agricole descentralizate; · 2025 – generalizarea taxării exponenţiale a marilor averi; · 2030 – generea microcreditelor (după sistemul Grameen Bank, Banca Săracului).
Cultura: · 2020 – Internetul devine muzeu şi bibliotecă/mediatecă planetare; · 2030 – secularizarea societăţii; ·2030 – apar noi religii.
Tehnologie: · 2025 – tratamente medicale prin biologie moleculară şi terapie genică; · 2025 – minerit pe Lună; ·2030 – superbogaţi în oraşe de pe Lună, se pregătesc pentru Marte; · 2045 – omul bionic; · 2060 – oraşe orbitale.
Administraţie / Guvernare: · 2020 – UE devine confederaţie; · 2025 – democraţie deliberativă, sfârşitul partidelor politice; · 2030 – femeile conduc lumea; ·2030 – vechile naţiuni colapsează, descentralizarea se generalizează; · 2040 – guvernare prin universităţi; ·2040 – UE colapsează; · 2040 – în România sunt amnistiaţi condamnaţii pentru corupţie (!!!, propunerea Cristinei Aliman, studentă la SNSPA)
Educaţie: · 2020 – şcoli şi universităţi mobile/itinerante; · 2025 – o şcoală în fiecare creier; ·2025 – educaţie pentru supravieţuirea prin agricultură, prezervarea cunoştinţelor şi tehnologiilor tradiţionale/clasice/arhaice; · 2030 – comunicare globală instantanee
Asta spuneau viitorologii acum opt ani… Cât despre greutatea prognozelor, vă spun doar că participantul cel mai proeminent a fost James Dator, profesor la universitatea din Hawaii (SUA), autor al unui bestseller pe nume „Future Shock” şi care, împreună cu Alvin Toffler şi Clement Bezold, a elaborat la The Institute for Alternative Futures o listă de viitoruri posibile ale omenirii (Creştere continuă; Colaps/Declin şi stagnare) şi… un set de legi care îi poartă numele şi din care enunţăm doar una: Pentru a fi operantă, orice afirmaţie privind viitorul trebuie neapărat să pară la început ridicolă (!!!).
Text de Alexandru Mironov
